O carte despre arta icoanelor pe sticlă de la Nicula

Regretatul profesor universitar Ion Apostol Popescu ne-a lăsat ,, drept moştenire’’ una dintre cele mai valoroase cărţi despre arta icoanelor pe sticlă de la Nicula. Ca un bun cunoscător al zonei în care s-a născut, studiul profesorului clujean poate fi considerat un capitol din ,,Istoria Artei’’româneşti care cuprinde ansamblul manifestărilor artistice ale poporului nostru.
Obiectul lucrării sale este ,,Şcoala iconarilor de la Nicula’’,aflată pe lângă mănăstirea din lemn cu hramul,, Adormirea Maicii Domnului’’unde călugării şi pictorii ţărani au asimilat şi sintetizat înrâuririle Bizanţului şi ale Apusului şi le-au altoit într-o modalitate personală pe vigurosul trunchi al tradiţiilor artistice autohtone. Arta lor nu este monumentală, dar are trăsături de intimitate familiară, prospeţime şi puritate. Ea a mers în paralel cu gravura în lemn, pictura pe hârtie ( Hăşdate ) şi cea pe sticlă care a atins o înaltă înflorire în sec. al XVIII-lea.
Prin studiul său deosebit de atent, Ion Apostol Popescu pătrunde în tainele acestor remarcabili artişti iconari, descoperind în ei pe adevăraţii premergători ai unor orientări moderne în arta contemporană. Universul cromatic, viziunea şi tematica lor favorită se caracterizează printr-o linie specifică desenului lor, printr-o lume de forme şi tipare care rămân cuceriri proprii ale acestei şcoli.
Tematica icoanelor pe sticlă de la Nicula cuprinde o diversitate de preocupări şi reflectă obiceiuri şi indeletniciri tradiţionale, dar mai ales fizionomii ale spiritualităţii creştine.Sfinţii icoanelor ne apar umanizaţi, deveniţi personaje familiare, participând alături de oameni la viaţa lor : Sfântul Ilie protejează truda plugarilor, Sfântul Haralambie alungă bolile asemeni unui vraci, unii sfinţi se ocupă de muncile agricole, alţii sunt protectori ai casei, personifică sau au în grijă anotimpurile cum sunt sfinţii Gheorghe, Maria, Dumitru şi Nicolae. Predomină însă marile teme ale lumii creştine : Naşterea lui Iisus, Învierea, Facerea lumii, Cina cea de tain,Raiul etc.
Cea mai mare întindere o ocupă capitolul privind icoana Maicii Domnului. Autorul scoate în evidenţă câteva particularităţi şi versiuni ale chipului Mariei din icoană, fizionomia, expresivitatea, atmosfera, culoarea şi lumina în care acesta este aşezat. Maica Domnului este prezentă în arta meşterilor de la Nicula în mai toate momentele vieţii lui Iisus. Când este prunc, când se roagă, dar mai ales în ipostaza răstignirii.Meşterii de aici şi-au făcut o adevărată artă din dragostea şi dorul nemărginit pentru Maica Domnului care întruchipează lumina, bunătatea şi rodnicia.
Icoana a fost pictată în anul 1681 de către preotul Luca din Iclod şi a fost aşezată în bisericuţa de la Nicula. În 1694, ea a plâns pentru prima dată şi a durat 27 de zile. Din 15 februarie şi până în 12 martie din acel an. Faima ei l-a determinat pe contele Sigismund Kornis să o ducă la castelul său de lângă Dej. După insistenţele localnicilor, icoana a revenit la mănăstire, iar în timpul regimului comunist, ingrijitorul mănăstirii a salvat-o, prin zidirea ei într-unul din pereţii casei sale.Înainte de a muri, în anul 1964, el mărturiseşte unde se află, dar este confiscată de comunişti. În 1991 este restaurată la Muzeul de Istorie a Transilvaniei, după care a revenit la mănăstirea Nicula.
Cartea profesorului Ion Apostol Popescu este o adevărată pledoarie pentru arta iconografică din acest minunat centru al spiritualităţii creştine.