O întâlnire cu Teodor Tanco

Mai 2011. Orele 10 dimineaţa . Zi obişnuită de muncă. Multă forfotă , multe documente de completat ,de verificat ,de semnat ... Termene de predare ,telefoane ,părinţi necăjiţi , profesori nervoşi ,elevi gălăgioşi... un sunet de clopoţel care face linişte pentru 50 de minute pe holurile mari ,impunătoare ale bătrânului colegiu... Uitasem de verdele crud de afară şi doar bătăile iuţi ale inimii ,poate prea iuţi ,continuau să mă asigure că sunt vie ,că exist...
Cineva bate la uşă şi intră hotărât şi impunător ,cu o privire întrebătoare pe chip : ” Mă numesc Teodor Tanco şi vreau să aflu dacă noua comănduire agrează prezenţa mea aici ”.Între timp înaintează spre mine ,ţintuindu-mă cu privirea şi-mi strânge mâna ,reuşind în acest scurt contact fizic să îmi transmită mai mult decât crede din forţa sa interioară.
Îmi dau instantaneu seama că am un atu în faţa dânsului .Ştiu mult mai multe eu despre dânsul decâ ştie dânsul despre mine : născut în Monor ,elev la Năsăud ,Blaj şi Bistriţa ,licenţă cu diplomă de merit la Facultatea de Drept din Cluj ,profesor al Facultăţii de Istorie-Filozofie Cluj prestigioasă activitate literară ,serialul ”Virtus Romana Rediviva ”,cetăţean de onoare al oraşului.Toate aceste informaţii îmi trec fulgerător prîn minte ,memoria mea făcându-şi datoria de a mă ajuta să fac faţă acestui dialog neaşteptat şi inedit.
Dar nu acestea sunt puntea mea de legătură cu domnul profesor ci faptul că ştiu şi simt că iubeşte Şcoala ,această şcoală ,că îi cunoaşte istoria mult mai bine decât mine ,că doar această dragoste l-a adus azi
aici ,în faţa mea. Drept urmare ,îl poftesc înăuntru cu drag ,simţindu-mă o şcolăriţă care îşi întâlneşte profesorul favorit , şi mă aşez lângă dânsul cuminte şi curioasă ,doritoare să ascult ,să îl ascult .
Dialogul nostru se stabileşte neaşteptat de uşor şi de frumos ...îmi vorbeşte despre dânsul ,despre anii de şcoală ,despre studenţie ,despre Monor .Aflu că a fost timp de doi ani studentul marelui Lucian Blaga , că l-a cunoscut personal pe Constantin Noica ,că iubeşte viaţa şi oamenii , că iubeşte Năsăudul şi năsăudenii . Anii nu se simt în vocea lui ,spiritul îi este viu , privindu-l ,gândul mă duce la acele binecunoscute cuvinte ale lui Blaga (şi auzite des de mine în copilărie de la tatăl meu )_” Nu poţi spune prin cuvinte ce poţi spune prin tăcere ”_ . Iată că uneori poţi , dar pentru aceasta trebuie să fii Teodor Tanco.
Ulterior ,l-am mai întâlnit pe domnul profesor ,dar acea primă vedere cu dânsul a rămas întipărită adânc în memoria mea , făcându-mi mai frumoasă acea zi de mai şi amintindu-mi de lucrurile cu adevărat importante din viaţă-valorile noastre -,valori după care ne ghidăm existenţa .
Stimate Domnule Profesor , pentru mine ,dumneavoastră ,cu ochelarii dumneavoastră fumurii , reprezentaţi ,prin tot ceea ce mi-aţi transmis ,o astfel de valoare.

Năsăud , 31 mai 2013
Steluţa Vîju
profesor de chimie -Colegiul Naţional ”George Coşbuc ”Năsăud