O urare din tolba limbajului de lemn

Mă văd nevoit să dau nişte informaţii semianalfabeţilor care, ajunşi în posturi de decizie – de sus până la opincă –, emit urări către prostime, de sărăbători, mai ales în prag de An Nou.

Prin urmare: adjectivul poate fi folosit la diferite grade de comparaţie; de la cel (gramatical) pozitiv la alte trepte, până la superlativul absolut, construit, româneşte, prin „foarte”, „prea”, extrem de” etc.

De zeci de ani, a intrat în limbajul de lemn, până la talpa ţării, o urare nevinovată şi suspectă: „Vă dorim un an mai bun” Auzi urarea în mass-media sau pe stradă.

Aşadar, un an mai bun.

Asta presupune că anul pe care, calendaristic, îl termini a fost bun şi doreşti ca următoarea „ciosvârtă„ de timp să fie „mai”: un an „mai bun”. Deci: astfel, validezi, consfinţeşti, recunoşti că anul tocmai încheiat a fost bun şi vrei ceva mai bun.

Doamne!

Anul românesc 2010 a fost „bun”, încât îl doreşti pe următorul „mai”?

De o jumătate de secol încoace românii nu au trăit un an precum 2010.

Nu inventariez aici grosolăniile prezidenţiale, faptele legislative înfiorătoare, neruşinarea guvernamentală, dar, din această perspectivă, cred că e totalmente iresponsabilă,, inconştientă urarea: ”Un an mai bun!”

Ei bine, ce urare consider că s-ar potrivi în prag de an 2011: Un an mai puţin penibil pentru Cotroceni un an, mai puţin urât, un an mai puţin dramatic, mai puţin opresant, un an mai puţin ruşinos, mai puţin ipocrit şi incompetent administrativ, legislativ.

Un amic glumeţ îmi ura astfel, la telefon: „Sărbători mai fericite decât cel din anul viitor!”

Ce sarcasm îndreptăţit!