Olimpiu Nuşfelean despre Coşbuc în România literară

În recentul număr, 52, ultimul pe acest an, al revistei România literară, sub genericul G. Coşbuc – 150, Olimpiu Nuşfelean semnează eseul Poetul înfăşurat în cuvinte fericite, de fapt un fragment dintr-un studiu mai larg. În două pagini de revistă, scriitorul bistriţean comentează debutul Bardului din Hordou, un debut admirat şi contestat deopotrivă, din start. Poetul cucereşte spaţiul liric autohton împotriva tendinţelor vremii, când se afirma modernismul. După ce trece prin confruntarea de relaţie cu Eminescu,  realizează o fermecătoare şi neaşteptată relaţie cu I. L . Caragiale, cei doi asemănându-se – în viziunea eseistului - prin simţul „enorm” al realităţii/lumii, deosebindu-se însă prin „văzul” care, la unul este dezvoltat spre caricatural, iar la celălalt, spre o direcţie solară. Câteva poezii precum Faptul zilei, La pârâu, Fusul, Fragment epic îi oferă comentatorului bistriţean ocazia de a intra în substanţa lirismului coşbucian, descoperind o poezie a invizibilului, a însingurării sau surprinzând conotaţii legate de travaliul artistic.

            Eseul lui Olimpiu Nuşfelean vine în continuarea altor eseuri semnate de autor în ultima vreme, precum cele despre Ion Agârbiceanu (Fefeleaga), Liviu Rebreanu (Proştii, Corespondenţa romancierului cu soţia), Radu Petrescu (Jurnal), Margueritte Yourcenar (romanul Memoriile lui Hadrian)...

            Recent,  Olimpiu Nuşfelean a publicat o pagină de poezie în revista Cafeneaua literară din Piteşti iar criticul Gheorghe Grigurcu i-a comentat cartea de eseuri Sa furi raiul cu ajutorul cuvântului (Ed. Charmides) în România literară, carte comentată, în aceeaşi publicaţie, şi de Irina Petraş.