Omul munților Rodnei, cărturarul și scriitorul Dan Popescu
Ca în poveștile cu zmei, întâi am auzit unul despre altul, fără să ne fi văzut.
După o conferință organizată de scriitorul și publicistul Ioan Mititean la Năsăud, am aflat că cel care făcuse fotografii la eveniment „una-ntr-una” și purta un inconfundabil sacou roșu, bărbat distins și manierat, era Dan Popescu.
Prin comentariile făcute în cotidianul de față, ne-am dovedit de multă vreme a fi amândoi luptători pe aceleași baricade ale democrației, iubirii de patrie și credinței străbune.
Deunăzi, venind domnia sa la Bistrița cu oarece treburi ale familiei, ne-am întâlnit mai pe îndelete și mi-a făcut onoare și bucurie să primesc patru din cele mai frumoase scrieri ale domniei sale.
Cele oferite cu generozitate sunt printre cele din urmă din ceea ce putea numi autorul de sub munț „rezerva strategică” de opere proprii, fiindcă, după exprimarea patronului zicalelor și proverbelor, recte Alexandru Uiuiu, „de unde tot iei și nu mai pui, se termină” (cum s-a întâmplat și cu scrierile mele -deci îl pot înțelege și aprecia):
Am remarcat -la o sumară și primă răsfoire- un excelent volum de „Studii critice”, axate pe probleme ale Literaturii naționale și universale, apoi o impresionantă cercetare monografică a locației natale dâmbovițene: „Brezoaiele în vuietul vremurilor”.
Creația literară proprie se ilustrează cu romanul „Călugărița” și , ca o briză dinspre Dumitru Stăniloaie - 40 de explicații dogmatice, meditații creștine și apologetică ortodoxă: „Dumnezeu și mântuirea omului”:
Când eram profesor activ, unii elevi mă întrebau cum să învețe mai eficient poeziile, teoremele, paragrafele științifice etc. și le recomandam „metooda-glumă a cozonacului”, adică a memorării felie cu felie, vers după vers, sintagmatic sau frazal – după puterea fiecăruia. Ei bine, așa vom proceda și noi, aruncând o repede-privire, care să fie îndemn spre lectură și pentru iubiții noștri cititori.
„Studii critice” ale scriitorului montagnard Dan Popescu face -într-un preambul- o localizare a artei în Departamentul mai general al Esteticii, pentru ca apoi să abordeze câteva capodopere ale Literaturii universale, începând cu veterotestamentara „Cântare (a) Cântărilor”, un adevărat studiu al acesteia.
Îi succede acesteia prezentarea generală a cinci autori din panteonul universalității: Anton Pavlovici Cehov, Fiodor Dostoievski- o însumare a ideilor fundamentale și cu expresă oprire asupra romanului considerat de mulți ca cel mai valoros al lui Dostoievski, „Idiotul”.
Cutezător, și extrem de pertinent, sunt exprimate opinii asupra lui W. Goethe, Shakespeare și „Despre voința de putere” a lui Fr. Nietsche.
Restul volumului este dedicat marilor exponenți ai Literaturii naționale, începând cu Eminescu și urcând prin decenii, la Lucian Blaga, G. Călinescu și Nicolae Steinhardt.
Pe nesimțite, se trece la consemnări critice, adesea cu accente polemice ( „Impostura scrisului”, „Poezia și paradoxul ei”) sau chiar o polemică Dumitru Stăniloaie-Lucian Blaga.
De maxim interes pentru noi este prezentarea generoasă și encomiastică a unui număr mare de scriitori din județul nostru, ca personalități și opere create: regretatul prof. Sever Ursa, Al. C. Miloș, Ana Berengea, „Amintirile lui Cornel Cotuțiu”, „Clepsidra” și „...actorul grăbit”, de Mircea Daroși, Emil Bălăi, Olimpiu Nușfelean (despre cititorul ideal), vajnicii năsăudeni Ioan și Lucreția Mititean, Rodica Fercana ca poetă și într-o culminație a delicateței: „Tandrețea Melaniei Cuc” -toate, dovezi de solidaritate și iubire de breaslă scriitoricească, ce îi face cinste.
A scrie o monografie atunci când ai plecat din locul de baștină al familiei tale, la circa 400 de km., se vădește a fi un maraton de dragoste frățească față de locuitorii comunității din Brezoaia dâmbovițeană.
Privirea se face situațional-geografic, dinspre toate orizonturile, dar și despre evoluția localității „în vuietul vremurilor”.
Am citit cu plăcere și interes felul cum s-a făcut colectivizarea, cum au rezistat oamenii vicisitudinilor atâtor orânduiri, iar întreaga carte este dedicată cu pietate:
„tuturor brezoienilor, moșilor și strămoșilor noștri, părinților mei, preotul Emil Teodor Popescu și învățătoarea Aurelia, cu adâncă iubire și recunoștință.”
Câtă muncă, câtă dăruire, acribie în cercetarea documentară! Strașnic, domnule Dan Popescu. Congratulations!
Deși vremea romanelor se apropie de apus nu doar la noi, ci și în restul lumii, autorul rodnean s-a încumetat a prezenta o creație între idilă și ceea ce ar putea fi o dramă sentimentală: „Călugărița”.
Negreșit că ne fuge gândul la impresionanta, celebra și omonima lucrare a lui Denise Diderot „Călugărița”, care era povestea Susannei, claustrată fără voia sa într-un convent, fără a avea nicidecum vreo vocație spre monahism. Și la ecranizarea„Pasăre Spin”, ca și la altele.
În acest segment tematic, toate înfățișează zbuciumul ființei omenești, nu în căutarea dragostei, ci în confruntarea cu năvalnicul sentiment ce vrea să scoată din singurătate pe cei ce au ales singurătatea de dragul lui HRISTOS Domnul.
Autorul rodnean Dan Popescu își pune personajul central, Daniel, în situația de a alege între monahia Kity, Katia și Irina.
Cum iubirea, cel mai puternic din simțămintele omenești nu va izbuti să o disloce pe Katia din dedicația vieții spre Mirele HRISTOS, Daniel se va consacra Irinei.
Aș fi vrut atât de mult să mă pot opri la fiecare din aceste realizări creatoare ale talentatului condeier rondnean, dar cunoașteți îndestul coercițiile spațio-tipografice, în pofida virtualității lor. Și de răbdarea domniilor voastre, desigur, iubite cititoare și cititori.
Cea din urmă, dar și cea dintâi în inimile noastre rămân cele 40 de studii de teologie, dogmatică și apologetică ortodoxă. Dintru început sunt explicate Biserica, instituție a Mântuirii, Revelația, Sfânta Tradiție, Creația, păcatul strămoșesc, pofta trupească, un sumar hristologic, Tainele Bisericii, ocazii minunate de dreaptă învățătură, cu explicații pe înțelesul oricui iubește Adevărul și îl caută, terminând cu o suită de frumoase explicații și meditații creștine.
Parcurgând filă cu filă, te convingi de frumusețea sufletului omului creștin laic, de tăria convingerilor, de indescriptibila fericire a celui ce știe că nimic din lume nu e întâmplător și că în furtunile vieții avem un Salvator.
(În 2007 și apoi în 2011, familia dlui. Dan Popescu, soție și apoi, respectiv soțul, au trecut prin două răscruci de sănătate, din care Dumnezeu i-a scos biruitori.
Negreșit că rugăciunea sufletului în primejdie nu trece neauzită la cer și precum regelui Iezechia, Dumnezeu nu doar că le-a ascultat ruga și lamentarea creștină a lui Mari și Dan, ci le-a dăruit încă ani frumoși: sunt 15 de atunci și mai bine.)
Greu de închis în cuvinte o viață de om cu realizările sale! Lecturând cărțile domniei sale, mă gândeam cât de mulți oameni minunați are Dumnezeu în lume, aici sau în depărtări, cât de mult au fost dăruiți această familie cu talent, cu dragoste de Dumnezeu și de semeni, pilde vrednice pentru noi, cei de acum, ca și pentru generaiile ce au să urce de acum spre eternul ASTĂZI:
prof. Vasile Găurean

























Adaugă comentariu nou