Imposibila iubire

       Trecerea  lui Dan Popescu de la scrierile de  rezonanţă culturală la cele în proză cu mare impact sufletesc, este o surpriză plăcută pentru toţi cei care îl cunosc ca slujitor pe tărâmul literelor. La prima vedere, cartea sa,,Călugăriţa’’ ne duce cu gândul la scriitorul francez Denis Diderot, a cărui operă poartă acelaşi  titlu. Din conţinutul cărţii lui Dan Popescu aflăm că, formaţia intelectuală a personajului central se află sub influenţa unor idei filozofice, a învăţăturii teologice moştenite încă din familie şi a valorilor literaturii naţionale şi universale studiate de-a lungul anilor. Romanul nu are o acţiune  complexă şi nici multe personaje, având un  spaţiu geografic nedefinit: o mănăstire oarecare şi un hotel din imediata apropiere. Daniel îndeplineşte rolul de personaj şi narator, în jurul căruia se ţese întreaga poveste. Celelalte personaje din roman, Dodilescu, Albinescu, Mona şi spre final Irina, sunt modele tipice create  de autor, care participă în mod activ la dezbaterile organizate în fiecare seară în camera lui din hotel. Tematica discuţiilor este cât se poate de diversificată : despre teoriile lui Nietzsche şi Kant legate de esenţa vieţii, despre problema creştinismului, a vieţii monahale, despre rugăciune, Sfânta Liturghie sau nemurirea sufletului, şi, într-un spaţiu extins, despre marile personalităţi din literatură şi artă, precum Lucian Blaga, Eugen Lovinescu, Nichifor Crainic Liviu Rebreanu, Mihai Eminescu, Shakespeare şi Dostoievski, Picasso şi Constantin Brâncuşi, dar şi despre satul tradiţional şi obiceiurile din zonă. Interlocutorii lui Daniel sunt oameni cu o viziune clară despre cultura naţională şi universală. Caracterizarea lor se conturează treptat, în mod direct şi indirect, prin mijloace artistice specifice unui stil concis, bine structurat, dinamic şi curat prin care evidenţiază inteligenţa, spontaneitatea, cultura generală, dar şi umorul molipsitor care colorează discuţiile lor. Peisajul acţiunii este completat de câinele de rasă numit Tembelu, un animal foarte cuminte, căruia autorul îi atribuie trăsături aproape umane. Pe seama numelui său şi a isprăvilor pe care le face, sunt croite expresii ,,metaforice’’şi întâmplări pline de haz. Romanul este structurat pe 34 de capitole, care, deşi poartă titluri distincte, ele formează un tot unitar prin conţinut şi structură compoziţională. Autorul stăpâneşte cu măiestrie dialogul şi limbajul artistic, realizează frumoase descrieri peisagistice, are o frază clară, bine structurată gramatical. Ideea de bază a acestei construcţii epice constă în ,,iubirea imposibilă’’dintre Daniel şi călugăriţa Kati, o iubire ascunsă, născută  dintr-un vis, cum spune autorul şi prin câteva întâlniri discrete la mănăstire şi în cabinetul medical (Kati fiind şi doctoriţă), dar întreţinută ca un foc viu prin mesajele lor de pe telefon. Sunt declaraţii superbe, adevărate poeme de dragoste prin care răzbate fiorul sensibilităţii şi al emoţiei : ,,Mă unduiesc asemeni apelor din ceruri…mă clatin a somn trupesc şi plâng doar visuri…am învăţat să te iubesc din depărtare ca o străină ce sunt… trec nopţile pustii şi goale de farmec… tu însă scrii şi o să mai scrii în inima mea’’.  Kati este pe cale să cedeze pornirilor sale lăuntrice, însă Daniel renunţă la această iubire, altfel ar săvârşi amândoi un mare păcat. ,,Mulţumesc Daniel…ştiam Daniel…eşti puternic Daniel, nu m-am înşelat…tu nu poţi veni la mine, în sufletul meu… iartă-mă …te-am făcut să suferi prea mult…’’ Acesta este mesajul de mulţumire pentru decizia pe care Daniel a luat-o în ultimul moment. Alergând după o iubire imposibilă, el nu vede însă că, Irina se topeşte de dragul lui, dar când descoperă acest lucru, este prea târziu. Finalul devine un suspans care îndeamnă cititorul la meditaţie. Călugăriţa este un roman construit pe o gândire creştină bine conturată. Dan Popescu se dovedeşte un scriitor talentat, cu resursele necesare pentru a promova cu succes această specie literară . Aşteptăm şi alte creaţii de acest fel.