Călugărița

După atâtea cărţi cu caracter memorialistic, scriitorul din Cetate, DAN POPESCU,  a debutat recent cu romanul „Călugăriţa”, o poveste cutremurătoare de iubire cu o viziune proprie, idei dublate şi scene din viaţa de la ţară şi din viaţa monahală, în prim plan fiind calităţile înalte ale fetelor ce slujesc dreapta credinţă.

  Admiră peisajele de la revărsatul zorilor unde îşi înalţă turlele o mănăstire bine sudată în sol şi sufletul vizitatorilor, amintind parcă de descrierile lui Sadoveanu din volumul „Ţara de dincolo de negură”, când natura începuse a se deştepta fraged sub imperiul primelor raze ale soarelui, iar mănăstirea era pătrunsă de o linişte adâncă, de o tăcere şi o imperială aşteptare.

  Departe, la răsărit, începuse să se ivească buza strălucitoare a soarelui, care uşor, domol, ştergea umbrele colorate în verde-cenuşiu de pe piepţii munţilor viguroşi. Atmosfera din mănăstire e ca un joc enigmatic în care unii vin şi alţii pleacă încărcaţi de  cuvintele înălţătoare ale călugăriţei - doctor Ecaterina, ce ascunde fluvii de sentimente de înţelepciune, într-un soi de izolare benefică, ce cochetează şi cu literatura având câteva cărţi apărute.

  Autorul se află în căutarea sinelui printre ipostazele paradigmatice ale lumii în care trăim, o lume pe măsură, convins de predestinarea divină prin forţa cuvântului, cu diversele lui semnificaţii. Autorul are un ideal a unei lumi nou creată în care domină frumosul, binele şi adevărul. Idei ce au dat naştere unor discuţii şi dezbateri filozofice în grupul de excursionişti   găzduiţi în incinta mănăstirii, unde parcă se construia un nou edificiu spiritual, cu eroi comico-satirici ce retrăiesc ceva ce a crescut în ei – cinstea, iubirea şi respectul reciproc, oameni ce înhibă umanul cu curiozităţi mereu agreabile din perspectiva visului, de căutare  a identităţii prin iubire, scenarii de factură cinematografică, cu stări, emoţii, imagini trăite cândva şi închipuite, ce-i definesc traseul iubirii  imposibile.

În cele 34 de capitol, întâmplările se însinuează ca sub vraja unui descântec, misterul absoarbe disponibilitatea, inocenţa îşi deschide porţile aventurii, eroii escaladează încercări şi traversează tenebre, suspendă spaime şi hrănesc viziuni, perpetuează şi învrednicesc oameni, semne ale spiritului moralei creştine.

Romanul „Călugăriţa” apărut la Editura Napoca Star, picură din bogăţia sufletească a autorului ce se plimbă între real şi fabulos, carte scrisă cu cuvinte ce au putere, cu vervă inventive, reuşind să aştearnă pe hârtie doar ceea ce simte, adică trăirile lui de suflet ce vin din adâncul fiinţei sale, aducând un minunat tribut iubirii, care i-a fost înger şi demon în egală măsură, adică înveţi din greşeli şi iubeşti din nou. Când iubeşti cu adevărat poţi şi zbura, vezi totul altfel, eşti un om fericit.

„Călugăriţa”, spune în prefaţă prof. univ. dr. George Calotă din Londra, este un roman al iubirii nesfârşite, o poveste de iubire interzisă, ca dovadă găsim în roman pagini despre iertare care linişteşte şi înoieşte sufletul, intrând în comuniune cu Divinitatea, care înseamnă iubire. ...Frumoasa monahie este fascinantă când îi spune scriitorului, „Deschide în mine o altă poartă... intră, intră odată la pieptul meu.”