Pădurea înlăcrimată din Poiana Tomii – Sebiş

          Tot mai des putem urmări pe posturile de televiziune cum munţii noştri, care ar trebui să poarte aur, cum spunea poetul, sunt dezveliţi într-o proporţie foarte mare. Tăierile ilegale nu au făcut altceva decât ca unii patroni să se îmbogăţească peste noapte, iar crestele, parte din ele, să rămână golaşe, precum un vultur pleşuv. Dacă răufăcătorii acestor pagube imense ne-au lăsat cu un gust amar atunci când suntem în drumeţii pe frumoasele plaiuri mioritice, iată că sunt şi cazuri de excepţie ale unor oameni care doresc să readucă pădurea aşa cum a fost ea, chiar dacă vor mai trece câţiva ani.

O idee bună a venit din partea unui om de afaceri bistriţean, Grigore Simionca, managerul firmei Simprocom SRL Bistriţa, cel care a pornit acţiunea de împădurire din locul numit Poiana Tomii din Sebiş, de la cota 1470. A fost profund nemulţumit de felul cum munţii golaşi, care se vedeau de la distanţă, plângeau cu adevărat, aşa că a înţeles că e nevoie ca cineva să ia măsuri urgente. Pentru împădurirea acestei suprafeţe de trei hectare de teren au fost plantaţi 10.000 puieţi de molid, aducându-şi contribuţia şi Ocolul Silvic Dealu Negru, membrii Consiliului Director şi o parte din membrii Composesoratului a cărui proprietate este, dar din păcate nu au răspuns toţi la acest îndemn din partea colegilor şi a consătenilor. Totuşi se speră că aceşti oameni, împreună cu minunaţii cetăţeni din Sebiş, se vor reîntoarce la natură şi mai ales la pădure, dar de data aceasta nu la tăieri, aşa cum au făcut-o unii până mai ieri, ci la împădurirea de care se mediatizează tot mai des.

Omul de afaceri Grigore Simionca, împreună cu o parte a presei, au pornit pe drumul pădurii înlăcrimate. Mai precis, i-au fost alături postul de televiziune AS TV, prin prezenţa directorului general Cristian Berari, alături de cameramanul Cristian Popa , şi bineînţeles, cotidianul „Răsunetul”, prin subsemnatul, pentru emisiunea „Unde-i adevărul” difuzată joi, 18 mai, de la ora 21, la care veţi vedea ce s-a întâmplat cu pădurea din Sebiş, din Poiana Tomii.

          Primul popas l-am făcut la familia învăţătorului Dumitru Creţa din Ruştior, unde am fost serviţi cu o jintiţă din partea casei, tradiţională, binevenită, după care ne-am oprit la Aurelia, sora domnului Grigore Simionca, la fermierul Vasile Simionca, nepotul omului de afaceri, în locul numit Podiree, unde am întâlnit o privelişte, un peisaj deosebit şi o dotare de fermă europeană adevărată în câmp. Aici a fost instalat un stand de muls echipat cu şase posturi, două generatoare, iar stâna era dotată cu curent electric cu panou cu celule fotovoltaice şi apă curentă de munte, iar pe păşune am văzut animale foarte bine îngrijite, comparabile cu cele din Elveţia, totul din jur arăta ca o mică Elveţie. Acolo ne-a primit gospodina fermei, care ne-a aşteptat cum se cuvine, ca un bun gospodar şi bucătar, servindu-ne cu de toate, produse tradiţionale ale locului. Datorită drumului foarte greu practicabil am fost nevoiţi să ne echipăm corespunzător şi să ne îmbarcăm în remorca fermierului Vasile Simionca, care ne-a transportat în siguranţă, pe o ploaie torenţială şi un vânt rece, ca la munte, până la cota unde trebuia să ajungem, adică la 1470 m.  Am  observat modul de lucru greoi de plantat şi efortul deosebit al oamenilor, pentru a se bucura copiii şi nepoţii de o pădure frumoasă în viitor şi, bineînţeles, stăpânirea viiturilor şi dezastrelor naturale care, observăm că în unele locuri s-au produs şi lăsat urme adânci în zonă. Acest exemplu este demn de urmat pentru toate entităţile care au situaţii asemănătoare.

          După terminarea zilei de lucru, coborârea s-a făcut cu remorcile, unde oamenii s-au bucurat închinând împreună un pahar de ţuică, urând pădurii să se prindă în locul celei tăiate, trăind într-o atmosferă de sărbătoare cu frumoase cântece de grup, ca pe vremurile de altădată, când oamenii mergeau în grupuri la acţiuni de genul acesta. Odată ajunşi de la ferma de unde am plecat am fost aşteptaţi cu cele ce se cuvine, unde s-a încins o atmosferă de voie bună cu totul felul de mâncăruri şi poveşti de neuitat pregătite de gospodina fermei, Aurelia Simionca, sora managerului Grigore Simionca, implicat în acest proiect.

          Aşadar, o zi de neuitat în mijlocul naturii, alături de oameni de excepţie de la poalele muntelui Călimani.