Părintele Vasile Beni: Nașterea, viața și învățăturile Sfântului Ioan Botezătorul

Noi dorim adesea să fim apreciați, lăudați, observați. Sfântul Ioan ne învață să-L punem pe Hristos în centru, nu pe noi înșine

                        Dragii și bunii noștri credincioși!

            În fiecare an în data de 24 iunie Biserica prăznuiește cu mare bucurie Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului, singurul sfânt a cărui naștere o sărbătorim în mod deosebit, alături de nașterea Mântuitorului Hristos și a Maicii Domnului. Acest lucru ne arată cât de mare este locul pe care sfântul Ioan îl ocupă în planul lui Dumnezeu pentru mântuirea lumii. Despre el, Însuși Hristos spune: „Nu s-a ridicat între cei născuți din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul” (Matei 11, 11).

    1. O naștere așteptată și dăruită de Dumnezeu. Sfântul Ioan s-a născut din părinți înaintați în vârstă, preotul Zaharia și Elisabeta. Mulți ani au purtat durerea lipsei de copii. Au plâns, s-au rugat, au nădăjduit și au rămas credincioși. La vremea hotărâtă de Dumnezeu, Arhanghelul Gavriil îi vestește lui Zaharia că va avea un fiu care va pregăti calea Domnului.               Prin aceasta învățăm un adevăr important, și anume că  Dumnezeu nu uită rugăciunile noastre. Uneori răspunsul întârzie, nu pentru că Dumnezeu nu ascultă, ci pentru că pregătește ceva mai mare decât ne-am imaginat. Ceea ce oamenii considerau imposibil, Dumnezeu a făcut posibil. Unde se termină puterea omului, începe lucrarea lui Dumnezeu.

2. O viață dedicată în întregime lui Dumnezeu. Încă din pântecele mamei sale, Ioan este ales pentru o misiune sfântă. Evanghelia ne spune că a tresăltat de bucurie când Maica Domnului a venit la Elisabeta purtând în pântece pe Hristos. Mai târziu îl găsim în pustie. Nu în palate, nu în mijlocul bogățiilor, ci în singurătate, în rugăciune și în post. Hrana lui era simplă, îmbrăcămintea aspră, dar inima lui era plină de Dumnezeu.          Lumea de astăzi ne spune că fericirea stă în acumulare, în confort și în succes. Sfântul Ioan ne arată contrariul: adevărata bogăție este curăția sufletului și apropierea de Dumnezeu. El a ales să fie mare înaintea lui Dumnezeu, nu înaintea oamenilor.

3. Glasul care strigă în pustie. Misiunea lui Ioan poate fi rezumată într-un singur cuvânt: pocăința. Când oamenii veneau la el, nu le vorbea despre lucruri complicate. Le spunea simplu și direct: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția Cerurilor!” Pocăința nu înseamnă doar regret pentru greșeli. Înseamnă schimbarea inimii, întoarcerea spre Dumnezeu, începutul unei vieți noi. Ioan era asemenea unui clopot care trezea conștiințele adormite. El nu căuta să placă oamenilor, ci să spună adevărul. Mesajul lui Ioan răsună și astăzi: „Pregătiți calea Domnului în inimile voastre!”

4. Model de smerenie. Deși mulțimile îl urmau și îl considerau profet, Ioan nu și-a însușit niciodată slava. Când oamenii l-au întrebat dacă el este Mesia, a răspuns fără ezitare: „Nu sunt eu Hristosul”. Iar despre Mântuitorul spunea: „Acela trebuie să crească, iar eu să mă micșorez”. Ce lecție minunată! Noi dorim adesea să fim apreciați, lăudați, observați. Ioan ne învață să-L punem pe Hristos în centru, nu pe noi înșine. Adevărata măreție nu stă în a atrage atenția asupra propriei persoane, ci în a-i conduce pe oameni către Dumnezeu.

5. Curajul de a apăra adevărul. Ioan nu s-a temut nici de cei puternici. El a mustrat păcatul chiar și atunci când acesta se afla în palatul regelui Irod. Pentru adevăr a fost întemnițat. Pentru adevăr a fost batjocorit. Pentru adevăr și-a dat viața. Capul său a fost tăiat, dar glasul lui nu a putut fi redus la tăcere. De două mii de ani, Biserica încă ascultă acest glas care ne cheamă la pocăință, la curăție și la credință.

Se povestește că într-o biserică veche exista o lumânare mare care ardea în fiecare noapte înaintea icoanei Mântuitorului. Cineva a întrebat-o în chip simbolic: 

— Nu-ți pare rău că te consumi? Iar lumânarea ar fi răspuns:

— Pentru aceasta exist. Lumina mea scade, dar chipul lui Hristos devine mai vizibil. Aceasta a fost și viața Sfântului Ioan Botezătorul. S-a consumat pe sine pentru ca oamenii să-L vadă pe Hristos.

De aceea Biserica îl iubește atât de mult. Nu pentru că a făcut minuni spectaculoase. Nu pentru că a avut bogății sau putere. Ci pentru că a fost un om transparent, prin care oamenii L-au putut vedea pe Dumnezeu.

La sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, să învățăm de la el trei lucruri:

• credința statornică a părinților săi, Zaharia și Elisabeta;
• pocăința sinceră și curăția vieții;
• smerenia și curajul mărturisirii adevărului.

Să-L rugăm pe Sfântul Ioan Botezătorul să ne ajute să pregătim și noi calea Domnului în inimile noastre, să ne trezim din nepăsare, să ne apropiem de Dumnezeu și să putem spune prin viața noastră ceea ce a spus el prin cuvânt: „Acela trebuie să crească, iar eu să mă micșorez”.

Vă dorim ani mulți și binecuvântați tuturor sărbătoriților!

Pr. Vasile Beni