Patronul AS TV, sărbătorit la 80 de ani. Ing. Mihai Rotaru: Nu am avut prea multe insuccese în viaţă, ce mi-am propus am şi realizat

Petrecere mare la Restaurantul Flamingo, acolo unde ing. Mihai Rotaru, cel care în urmă cu 20 de ani înfiinţa prima televiziune locală din viaţa bistriţenilor, a fost sărbătorit la marcarea vârstei de 80 de ani.

         Mesajul din partea oficialităţilor a fost transmis de preşedintele Consiliului Judeţean, Emil Radu Moldovan. Printre cei care au fost alături de sărbătorit îi amintim pe inspectorul şcolar general Camelia Tabără, protopopul Alexandru Vidican, părintele Nicolae Feier, directorul Spitalului Judeţean – Gabriel Lazany, consilierul judeţean Monica Săsărman,  inspectorul şef al IPJ B-N – Mihai Lupşa,  inspectorul şef al ISU B-N – Constantin Florea, şeful Finanţelor – Cristian Parasca, omul de afaceri Dorin Stoian (fost director Comelf), omul de afaceri  Grigore Zagrai.

         Petrecerea a fost întreţinută cu un program gândit de managerul Palatului Culturii, dr. Dorel Cosma, Ansamblul folcloric „Cununa de pe Someş” prezentând, sub bagheta dirijorului Alexandru Demeter şi a coregrafului Teodor Puşcaş, alături de artiştii Petre Petruse, Mărioara Sigheartău şi Teodora Simionca, momente deosebite.

         Familia, în frunte cu doamna Matilda Rotaru, cu care sărbătoritul aniversează 60 de ani de căsătorie, dar şi colegii de la AS TV, au petrecut alături de ing. Mihai Rotaru, dorindu-i mulţi ani cu sănătate şi bucurii.

         Pentru cititorii „Răsunetul”, l-am provocat pe sărbătorit într-un dialog.

         Rep.: - De 20 de ani spunem „Asta-i televiziunea ta!”. AS TV-ul a fost înfiinţat de un om pe care astăzi îl sărbătorim la o vârstă foarte frumoasă. O vârstă pe care mi-o doresc şi eu dar, dincolo de această vârstă, mi-aş dori să am energia sărbătoritului nostru, managerul postului de televiziune AS TV. La mulţi ani, domnule Rotaru!Vă ofer o agendă pentru anul 2020. Am văzut că notaţi foarte multe în agende. Pentru a avea anul 2020 ocupat, vă rog să notaţi toate proiectele frumoase pe care le va avea AS TV pentru 2020. De unde aveţi atâta energie?

         Mihai Rotaru: - În primul rând, mulţumesc pentru agendă. Am nevoie de agendă pentru că nu-mi doresc să mă opresc. Şi nu-mi doresc să mă opresc pentru că singurul medicament care dă vigoare şi mă tratează de boli este munca. Îmi place să muncesc, m-am trezit muncind de când eram copil şi aveam o sapă mititică cu care să sap şi eu – astăzi, dacă pui copilul să sape se cheamă exploatarea copilului, protecţia copilului ş.a.m.d. Sunt nişte lucruri exagerate. Copilul trebuie învăţat de mic să ştie ce e munca şi să lucreze. De mic am muncit, totdeauna am avut responsabilităţi, iar astăzi să mă opresc, să aştept moartea acasă, nu, mai bine să mă caute ea şi să nu mă găsească. Ăsta este motivul pentru care am şi energie, am şi putere de muncă, iar agenda va fi bună şi la anul, şi peste mulţi ani, că tot voi mai lucra.

         Rep.:  - Am admirat întotdeauna hotărârea dumneavoastră. Cuvântul da este da, iar nu este nu. Acest lucru l-aţi deprins de-a lungul timpului, fiind director la instituţii unde aţi coordonat mii de oameni?

         Mihai Rotaru – Obligatoriu. Dacă nu reuşeşti să-ţi respecţi promisiunile sau nu reuşeşti să-ţi verifici modul de îndeplinire a dispoziţiilor pe care le-ai dat sau să-i convingi pe subalterni, pe colaboratori că ce s-a discutat trebuie făcut pentru că altcineva verifică, atunci nu poţi avea rezultate. Munca în echipă nu însemană ca eu să fac cât zece, ci zece să-şi facă treaba şi eu să fiu împreună cu ei. Când pe toţi îi mobilizezi, ai rezultate. Când munceşti de unul singur, nu eşti individualist, eşti prost şi munceşti ca prostul, mori ca prostul.

         Rep.: - Nu sunteţi bistriţean dar aţi făcut pentru bistriţeni poate de 100 de ori mai mult decât un bistriţean. Care a fost momentul când aţi ajuns în judeţul nostru?

         Mihai Rotaru: - În 1979 am fost adus director la CPL. Am făcut secţie de semifabricate, depozit de cherestea, m-am extins până la drumul de centură, pe calea ferată, între Mobilă 2 şi Pal am ridicat o construcţie cu patru etaje, depozit de mobilă. În condiţiile în care am dat fabricii să mănânce şi i-am creat posibilitatea eliminării produselor depozitării şi livrării acestora, combinatul a mers de la sine cum trebuie. Dar, îmi vine să plâng şi mă doare imina când trec pe lângă acea zonă, ştiind în ce condiţii am obţinut şi cum am obţinut aprobări în perioada în care nu era voie să se facă construcţii aşa zis neproductive. Mă doare suflet şi plâng când trec pe lângă CPL şi văd că acea unitate, care în ’89 avea aproape 5000 de salariaţi, făceam doar export, 20% pe Est, 80% pe Vest, aveam forţă de muncă calificată, aveam materia primă aici, Doamne, cine a vrut şi de ce a vrut să omoare acest combinat şi l-a dărâmat. Doar 100 de sculptori au lucrat la mine, care erau elita din ţară, au rămas fără lucru. Păcat că s-a întâmplat aşa ceva.

         Rep.: - Ce au reprezentat cei 20 de ani de televiziune pentru judeţul nostru?

         Mihai Rotaru: - Cei 20 de ani de televiziune pentru spectatori reprezintă o sursă de informare pentru că aflau uşor veşti de oriunde din lume, dar nu ştiam ce se întâmplă aici, lângă noi. Aşa am apărut în 1999, în 11 aprilie,  ca prim post de televiziune locală, atunci se chema Tele 7 ABC sau ARS Sat (a avut mai multe denumiri). După şapte ani a mai apărut o televiziune concurentă, care nu a fost direct concurentă pentru că a abordat o cu totul altă temă, un fel de OTV de Bistriţa, pe urmă au mai apărut, ca ciupercile după ploaie, foarte multe, dar aşa cum au apărut, aşa au şi dispărut. Eu am rămas şi voi rămâne în continuare.

         Rep.: - De la copilul de suflet vreau să revenim puţin la familie. 60 de ani de căsnicie. Unde aţi întâlnit-o pe doamna? În momentul în care aţi venit la Bistriţa eraţi deja căsătoriţi?

         Mihai Rotaru: - De foarte mulţi ani. În 1979, când am venit la Bistriţa, aveam deja copiii mari. Eram student în Braşov. Am făcut facultatea în perioada anilor 57-62. În timpul studenţiei m-am căsătorit. Aveam 20 de ani. La 21 de ani am avut primul copil, care este astăzi farmacistă şi are aproape 60 de ani, 57 de ani mai precis. Chiar dacă ar avea 90 de ani, iar eu 110, tot copilul meu ar fi, nu pot spune altfel. Cealaltă fiică, născută la trei ani diferenţă, este medic chirurg maxilo-buco-facial aici, în Bistriţa. De la ele am cinci nepoţi (de la una trei şi de la cealaltă doi), iar de la unul din nepoţi am deja strănepot, de 3 ani, de la altul, în ianuarie voi avea al doilea strănepot. Pe soţie am cunoscut-o ca elevă la Liceul de Fete din Braşov, când clasa ei a organizat o petrecere, cu aprobările vremii de atunci. Mergând la acel bal, am cunoscut-o, iar de atunci am rămas împreună. Ne-am căsătorit şi am mers mai departe.

         Rep.: - Există o reţetă, pentru că în ziua de azi tinerii nu prea stau împreună, ca să rezişti 60 de ani?

         Mihai Rotaru: - Tinerii din ziua de azi, mă uit inclusiv la nepoţii mei, merg cu metoda căsătoriei de probă. Pe atunci nu exista aşa ceva. Era mai multă seriozitate. Existau şi atunci divorţuri şi scandaluri în diverse alte familii dar, dacă te socoţi un om cu scaun la cap încerci să rezolvi problemele, chiar dacă mai faci şi greşeli, trebuie să ştii când să le recunoşti şi când nu, dar, mai mult decât toate, indiferent ce greşeală ai face, nu trebuie să uiţi de unde pleci. Ai familie. Deci, niciodată nu trebuie să uiţi că ai familie. În rest, toate sunt omeneşti.

         Rep.: - Aveţi o padiune în a vedea lumea.

         Mihai Rotaru: - Am avut ani în care am făcut şi două excursii pe an, una de serviciu, una ca şi turist. Vă daţi seama că din 1965 şi până acum sunt nişte ani. Am mers şi în locuri exotice, am făcut de toate. Am vizitat şi Buhara, Mongolia, Finlanda, Mexic, Israel, călătorii prin Europa. În acest an am fost în Tunisia.

         Rep.: - L-aţi primit în fabrică pe „tovarăşul”?

         Mihai Rotaru: - Eram proaspăt director la Vaslui. Am fost anunţat în prealabil că va veni în 2-3 zile. Cu o zi înainte eram numit director, iar a doua zi, când nici nu apucasem să cunosc fabrica, acolo chiar erau nişte probleme grave de management şi de conducere a fabricii.  Normal, imediat ministrul Suder  a venit la Vaslui şi împreună ne-am sfătuit cum să organizăm vizita Tovarăşului, ministrul atrăgându-mi atenţia să nu ţin cont de faptul că e ministru, eu să-i iau vorba din gură, el îmi va lua vorba din gură, astfel încât noi doi să vorbim, iar el să asculte, penttru că dacă vorbeşte el şi ascultăm noi, e bai. Eu, şi dacă nu-mi spune lumea, vorbesc mult, dacă dacă sunt şi provocat... lasă, Doamne, că ştiu ce am de făcut. Am turuit de când a intrat în fabrică, până la ieşire. Şi a ieşit totul bine, ca să spun aşa. Am fost fleicitat la nivel de centrală, şi chiar la minister. Eram de 2-3 zile director la acea fabrică şi i-am organizat Tovarăşului un traseu scurt. Aveam 27 de vagoane de mobilă returnate din RDG, refuz. Am despachetat-o şi am prezentat dulapurile, am trecut pe lângă ele, până la ieşire. I-am arătat echipamentele, utilajele, ce m-a dus mintea să arăt, pentru că dacă mi se spune să vorbesc, ştiu ce să vorbesc. Când am ieşit afară, garda patriotică, înainte de despărţire, Tovarăşul m-a întrebat: da, am văzut, totul e în regulă, dar cu refuzurile la export cum stai? Răspunsul adevărat sau corect ar fi fost: tot ce aţi văzut e numai refuz. Dacă spuneam aşa ceva nu mai rămâneam acolo, nici eu, nici ministrul. N-am minţit decât puţin. Răspunsul a fost: Tovarăşe secretar general, de când sunt eu aici, n-am niciun refuz. Dar nici nu livrasem nimic pentru că eram director de trei zile. Pentru acest răspuns dat la fix, fără să mint, am salvat mult.

         Rep.: - De la frumoasa vârstă de 80 de ani, cum se vede viaţa? Ce este viaţa pentru noi?

         Mihai Rotaru: - Oricând poţi încerca să faci un bilanţ. Dar, aşa cum am spus, nu am avut  prea multe insuccese în viaţă. Ce mi-am propus am şi realizat. De multe ori am fost întrebat, şi chiar mă întreb şi eu, dacă aş fi la momente diverse din viaţă la punctul în care am luat o hotărâre, am făcut bine sau n-am făcut bine. Garantat vă spun acum că nu regret nicio decizie luată. Nici în ceea ce priveşte familia, nici în ceea ce priveşte copiii, nici în ceea ce priveşte locul meu de muncă, nici în ceea ce priveşte relaţia din familie, nici în ceea ce priveşte relaţia mea cu subalterni sau şefi. Totdeauna când am fost călcat pe picioare nu m-am ferit să o spun.

         Rep.: - A prins careva dintre nepoţi microbul televiziunii?

         Mihai Rotaru: - Niciunul. Nici nu vor să audă. Fetele deja, la această vârstă nu-şi mai schimbă profesia. Dar nepoţii, unul este inginer la VRG, căsătorit, de la el am strănepotul, altul este în Cluj, realizat, a terminat informatica, este angajat la firma Bosh încă din timpul studenţiei. Ca şi o comparaţie. Eu mi-am cumpărat televizor când am terminat facultatea, în 1962,  iar el, peste două săptămâni, se mută într-un apartament frumos, proprietate personală, chiar la intrarea în Cluj. Deci, sunt alte posibilităţi, alte vremuri. Dar, niciunul nu este lângă mine, la televiziune.

         Rep.: - Să vă dea bunul Dumnezeu sănătate multă, să ne vedem al Centenar, pentru că eu nu vreau să mă gândesc ce se va întâmpla cu AS TV-ul. Vreau să iesi la pensie de aici.

         Mihai Rotaru: - Televiziunea va merge pentru că nu are încotro. Nu degeaba am făcut nişte eforturi, chiar mai mult decât necesare şi mai mult decât suportabile, la urma urmei, dar am dotat studioul de televiziune cu cele mai performante echipamente. Nu cred că mai există post de televiziune locală cu dotarea tehnică de care dispune astăzi acest post de televiziune, care este în sediul său, cu echipamentele sale şi cu personal calificat, apt de muncă.

         Rep.: - Sediul este în centrul Bistriţei, într-un loc deosebit, într-adevăr este ca o casă primitoare. În numele celor care de 20 de ani primesc AS TV în casele lor, vă dorim „La mulţi ani!”, vă adresăm gândurile noastre cele bune şi sănătate că-i mai bună decât toate, pentru că ştiu că aveţi multe proiecte şi mult de muncă.

         Mihai Rotaru: - De acord, sănătate pentru toată lumea şi vă mulţumesc.