Petrică Sorcean, la 68 ani, e unul dintre oamenii de bază ai agriculturii Joseniului

      De când se știe, a fost și este cunoscut în comunitate și în afara acesteia prin diminutivul de simpatie, cel de Petrică, nu cu prenumele de Petru atribuit și înscris în certificatul de naștere. E adevărat că, încă din fragedă pruncie,  a făcut eforturi pentru a demonstra  că merită acest lucru, chiar dacă nu i-a fost ușor întrucât n-a fost un copil răsfăţat de soartă, dimpotrivă.  În 1959, la vârsta de zece ani, a rămas orfan de mamă, chemată intempestiv la Domnul la  numai 42 ani, fiind răpusă de o afecţiune necruţătoare: ciroză hepatică. Împreună cu fratele Ionică și sora Florica cu câţiva ani mai mărișori  au trebuit să se descurce într-o perioadă deloc ușoară cu cu cote de carne, de lână și obligaţii de tot felul, cu încercări de colectivizare. Au reușit să răzbată în primul rând datorită sacrificiului, eforturilor și devotamentului tatălui, solidarităţii familiale  și educaţiei temeinice căpătate in familie și școală în care pe prim plan s-a situat dragostea și respectul faţă de muncă, de semeni, cinstea și omenia precum și celelalte valori morale perene specifice satului românesc. A avut și  șansa de a fi beneficiarul îndrumărilor permanente a cadrelor didactice din generaţia de aur a Joseniului din care au făcut parte regretaţii și reputaţiii profesori și educatori: Liviu Mănarcă, fostul director al şcolii și soţia Maria Mănarcă, Traian Mazilu și soţia Reghina Mazilu, Valer Tâmpănariu și soţia Chiriaca Tâmpănariu, toţi excelenţi pedagogi, intelectuali cu o vastă experienţă de viaţă, ce făcuse faţă problemelor generate de război, de ocupaţiile străine, refugiu și nu numai. Acestora li s-au alăturat bunii săi vecini Hogiu Ioan,  (1909-1984), fost învăţător la  Ilva mare, Luncă (1927), Dornișoara (1927-1928), Josenii Bârgăului (1928-1929 și 1946-1971),  Rodna (1929-1940),  Ileana-Ilfov (1940-1941), lucrător la Institutul central statistic București, în perioada refugiului  (1942-1945), inspector la Inspectoratul școlar Cluj (1945-1946) și soţia Hogiu Ana, fost  învăţătoare la Rodna (1927-1940),  Ileana și Tămădău-Ilfov, în perioada refugiului  (1940-1945), Josenii Bârgăului (1946-1959), pe care în perioada ciclului gimnazial s-a obișnuit să-i viziteze zilnic și să-i ajute la mici treburi gospodărești. Din această colaborare s-a ales cu poveţe folositoare pentru viaţă și uneori și cu câţiva leuţi cu care își procura rechizite și ce mai avea nevoie pentru școală. La fel procedau și alţi colegi de ai săi, care la cerere erau angajaţi în perioada vacanţelor de badea Vasile Cârlan, bunicul matern al viitoarei sale soţii, ce lucra în calitate de șef de echipă la ștrec pentru întreţinerea tronsonului din responsabilitate a terasamentului căii ferate Bistriţa Nord - Bistriţa Bârgăului Nord, intrată în funcţiune în 1898 respectiv cu 120 ani în urmă. Copiii câștigau primii lor bani din viaţă, iar badea Vasile își putea realiza sarcinile din fișa postului asigurând ca totul să se desfășoare instrucţional, adică între traverse să nu rămână niciun fir de iarbă sau altă vegetaţie, care ar fi putut afecta rezistenţa terasamentului. La absolvirea ciclului gimnazial, tatăl i-a cerut să rămână acasă și să se ocupe împreună de gospodărie. Petrică l-a asigurat că înţelege buna sa intenţie, dar a insistat  să fie de acord să urmeze cel puţin o școală profesională ca să-și poată face rostul său în viaţă întrucât chiar dacă îi va dărui toţi cei 15-16 lei/zi pe care îi câștiga în urma prestării serviciului de paznic de noapte n-o să reușească să se descurce prea bine. Argumentele invocate s-au dovedit a fi suficient de convingătoare, iar badea Petru și-a dat girul ca fiul său să urmeze o școală profesională. La absolvirea acesteia, Petrică a obţinut calificarea în meseria de sudor. Ulterior, a urmat și absolvit și alte cursuri de calificare organizate  la locul de muncă  devenind un meseriaș policalificat: instalator, electrician, conducător auto, mecanizator agricol și nu numai. Aceasta i-a permis să se angajeze în calitate de personal de întreţinere la Staţia de epurare, la fosta Întreprindere de Stat Avicola Bistriţa și la alte unităţi. Perioada sa activă a însumat 41 ani și 10 luni. E beneficiarul unei pensii de asigurări sociale de 1200 lei. Nici în perioada  activă și nici în prezent n-a avut și nu are nemulţumiri legate de cuantumul salariului respectiv a pensiei. Ca orice josenar ce se respectă a căutat și a  găsit soluţii pentru a-și îmbunătăţi situaţia. A activat și activează și în prezent pe mai multe fronturi. Astfel, în perioada  activă,  în afara obligaţiilor de la locul de muncă s-a implicat, cum au procedat și alţi josenari de ispravă printre care s-au numărat foști dascăli și chiar unii dintre foștii edili ai comunei, în producţia și comercializarea de canapele și mic mobilier. De asemenea, după pensionare, și-a achiziţionat un tractor universal de 45 CP și întreaga gamă de mașini și utilaje agricole: plug cu trei trupiţe, disc, mașină de plantat cartofi, mașină de recoltat cartofi, cositoare mecanică, balotieră etc. Experienţa și cunoștinţele profesionale i-au permis ca la cei 68 ani ai săi să devină unul dintre oamenii de bază ai agriculturii Joseniului, fiind deosebit de  apreciat pentru calitatea lucrărilor efectuate. Are o singură nemulţumire: nu-i ajunge niciodată timpul !. De fapt, în agricultură deși activităţile au un caracter ciclic, nu se termină niciodată. Se încheie un ciclu de producţie, începe sau se pregătește altul. Numai cine nu se pricepe, nu vrea sau nu poate socotește că odată cu recoltatul și-a încheiat treaba. De asemenea, îl supără faptul că deși comuna este situată în zona montană a judeţului și dispune de terenuri agricole cu o fertilitate foarte scăzută  din categoria a V-a de fertilitate, amplasate pe terenuri în pantă, în parcele răzleţe, motiv pentru care înainte de 1989, s-a renunţat la cooperativizare, nu a fost cuprinsă în lista comunelor situate în zona defavorizată, iar din această cauză nu poate beneficia de facilităţile prevăzute în Programul Naţional de Dezvoltare a Zonei Montane pe perioada 2014-2020. Speră că autorităţile în drept o să reanalizeze situaţia și aducă corectivele necesare. Ca și alţi bârgăuani și josenari are și un mare defect: muncește prea mult! În pofida acestor inconveniente, îl felicităm și îi dorim sănătate și putere ca să fie în continuare de folos familiei, comunităţii și ţării. Să trăiești Petrică întru mulţi ani!

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5