Onomastică și toponimie în Prundu Bârgăului, autor Daniela Chivuța Someșan

            Nu se va fi gândit niciodată, autoarea, că lucrarea sa va avea valoare de ceaslov, de carte sfântă de neam, că neuitarea și perenitatea poporului român, se dăltuiește cu astfel de scrieri, că Ion, Ioan, Gheorghe, Pavăl, Ana și Maria, cei ce au trecut între drepți, la loc cu verdeață, au fost urmați de cei trăitori pe meleagurile superbe ale Văii Bârgăului, iar la rândul lor urmașii acestora vor duce mai departe nume de sfinți, date prin botez, datini, denumiri de locuri și de ape curate, cu un grai specific unei zone de neaoși români.

            Vatra satului n-a fost în vechime pe locul unde este cea de acum, era sus, înspre munte, la fereală și adăpost de cei ce veneau de mas cu gânduri ascunse și ticăloase. Și n-au fost puțini cei care au venit pe ospăț necuvenit și chiverniseală pe aceste plaiuri.

            Poate spre a exemplifica toate acestea îmi permit cu mâna pe inimă să redau câteva citate din poezia „Doina” a domnului  Romulus Vulpescu, un mare poet, prozator și publicist român, unde este cea mai plastică, cea mai dramatică și dureroasă descriere a celor de mai sus:

Ascultă,

Străine,

Ascultă,

Vecine,

Ascultă-mă bine:

De foame adus,

Tăcut la-nceput,

În casă la mine,

Ţi-am scos şi ţi-am pus,

Din tot ce-am avut,

Şi pâine şi sare,

Şi laptele muls,

Cald, alb, în şiştare,

Pe masă la mine.

......................................

Şi... nu te-ai mai dus:

Tribut mi-ai cerut:

Pe masă la mine.

M-ai scos şi mi-ai spus:

"Aici m-am născut!

Sunt mare şi tare!"

Credeai că m-ai smuls

– Punându-mă-n fiare -

Din tot ce-i "la mine"?

            Dar, Vasile, Ilie, Nastasia, Ileana, Mihai, au dăinuit întru neam și statornicie, iar numele locurilor au rămas același ca și atunci, când fumurile caselor se ridicau în miez de iarnă, toate, de undeva de pe Secu, sus, acolo unde EL îi putea ocroti și binecuvânta.

            Realizată în anii ʼ70 în plin elan al unui sistem care s-a dovedit deficitar și într-o perioadă în care dacă nu lăudai (sistemul și realizările sale), nu existai, iar dacă vă iritați la citirea unor astfel de pasaje scrise obligatoriu cu limbajul IMPUS al epocii, să nu uitați stimați cititori, când și cu ce greutate a fost scrisă această carte. După citire vă veți da seama, că a fost o muncă de Sisif, într-o perioadă când calculatorul părea o utopie crasă, iar informația era puțină și nu la îndemâna oricui, că cei care au lucrat cu doamna profesoară, erau ori copii, ori oameni în vârstă, că de multe ori depindeai de un catastif slinos și uzat pus la îndemână cu plictis de un funcționar, cu un sfert de creion chimic, parcă lipit deasupra urechii, ca un decor perpetuu.

            Centralizarea unor astfel de date, redactarea în sine a lucrării, și importanța celor consemnate, ar trebui să se bucure de respectul cuvenit unor astfel de fapte, și vă rog să mă credeți, că nu a fost făcută doar pentru scopul didactic în sine, ci pentru cei din viitorime, să afle, că ăștia am fost, că ăștia suntem.

            Drept pentru care, stimați bârgăuani și nebârgăuani, să ne scoatem cu toții pălăria în fața unei astfel de DOAMNE!

Dorin Radu Barna, director Editura SOLON

Membru UZPR