Plugar în ţarina luminării

Multe locuri sunt binecuvântate pe pământul acesta, locuri în care găseşti felurite lucruri despre care poate nici nu ştiai sau bănuiai că există, găseşti oameni care prin felul lor de a fi, prin dăruire şi prin implicare se dovedesc a fi adevăraţi slujitori ai cerului. Pe o vale în care Dumnezeu a revărsat din belşug darurile Sale, numită Valea Şieului, pelerin fiind, poţi întâlni un sătuc asezat cum nu se poate mai bine între două dealuri, un sătuc pe care dacă-l vei colinda vei găsi la ea acasă prezentă omenia şi voia bună. Tot aici în liniştea Edenică ce-l caracterizează te va învălui veşnicia lui Blaga, căci aici orice gând e mai încet iar inima îţi zvâgneşte mai rar, contopindu-se în mod tainic cu arealul strălucirii prezent vara în lanurile de maci ale lui Coşbuc.
În Mărişelu, căci despre el este vorba, Dumnezeu a rânduit oameni ce de-a lungul timpului au însemnat adevărate flăcări vii, ziditoare, ce au avut menirea de a lumina poporul de a arde precum lumânările în sfeşnic pe sfintele altare, lăsând în urmă fumul amintirilor şi al faptelor . O astfel de lumânare ce a ars şi arde încă pe altarul dăscăliei nuşfelene şi nu numai este şi profesorul Ioan Tuns.
Provenit dintr-o zonă mirifică de-a dreptul a Maramureşului, din Coroieni, aproape de Târgu Lăpuş, cu voia lui Dumnezeu s-a stabilit în aceste locuri acu mai bine de patruzeci de ani, aducând cu el dragul de semeni, respectul desăvârşit insuflat de mic copil de mama Rusanda dar şi de tatăl Ioan. Dorul de copilărie dar şi de locurile natale l-au făcut mai apoi să urmeze una din cele mai demne profesii care va dăinui pe pământ. Absolvent a Facultăţii de Matematică, tânărul dascăl de mai ieri se îndrepta spre Şcoala Mărişelu, şcoală la care va modela sute de caractere. Mulţi copii au trecut prin mâinile sale, primele generaţii fiind maturi acum poate chiar cu ghiocei la tâmple, pe toţi acest „domn Trandafir” din Mărişelu învăţându-i şi pregătindu-i pentru a putea lua viaţa în propriile mâini.
Îmi aduc aminte cu mare drag de întâlnirea fiilor satului ce a avut loc anul trecut la Mărişelu în care amfitrionul întâlnirii a fost chiar domnul profesor. Câtă emoţie în glas, câtă lumină în chip, la revederea unei generaţii de acum patruzeci de ani, care „aveau profesor un lăpuşan neaoş”. Pe lângă aceasta este demn de toată admiraţia dat fiind faptul că în permanenţă a căutat perfecţionarea din preaplinul său intelectual izvorând culegeri de matematică ce azi au devenit ghid pentru matematicienii tineri şi ai lor elevi. Unde mai pui faptul că e nelipsit de la toate simpozioanele de domeniu, organizând la rândul său concursuri şi manifestări de domeniu.
Mărturisesc faptul că de multe ori am fost plăcut surprins de modul de lucru al dascălului, fie la clasă fie la diverse acţiuni şcolare. Dumnealui este marele vinovat pentru organizarea la Şcoala Mărişelu a unui concurs de matematică cu conotaţii naţionale, recunoscut de altfel de către Ministerul Învăţământului „Sfinx XXI”. Alături de fostul său elev Dorel Nicoară, la rândul său un remarcabil profesor de fizică, au reuşit să aducă în Mărişelu sute de copii din diverse şcoli judeţene precum şi din ţară.
De asemeni nu-i cu nimic mai prejos şi lipsit de importanţă a vorbi despre profesorul Tuns şi din punct de vedere duhovnicesc. De-a lungul timpului a fost partener activ în multe proiecte derulate la nivelul Parohiei Mărişelu, însă cred că cel mai important aspect este acela al faptului că foarte puţine duminici şi sărbătoiri nu este prezent în biserică. Din locul său bine stabilit , în strana bisericii, pot să spun cu toată tăria că prin smerenie şi comportament este luminător al norodului.
Multe am putea spune, dar pentru noi cei ce-l cunoaştem pe remarcabilul profesor sunt mai importante faptele decât trăirile din amintiri. Căci tot aşa printre sfârşit de veri şi început de toamne, printre sunete de clopoţel şi voci melodioase de copii domnul Trandafir al Mărişelului şi-a clădit o cărare pe care pot urma de-acum multe multe generaţii. Şi chiar dacă a ajuns oarecum cu brazda plugului la o margine de ogor, cu siguranţă nu se va opri aici ci se va îndrepta spre un alt ogor în care îi dorim să tragă cât mai multe brazdede lumină spre slava lui Dumnezeu şi folosul semenilor.