Poeme de Liviu Ioan Mureşan

Joi, 05/04/2023 - 20:01

View the full image

Nesemnificativ

pășea precum felina
privea cu ochi miotici
adrenalina
determinarea vieții
îndrăznea să trăiască
îndrăznea să întîlnească necunoscuți
foșnetul era apropiere
și-l auzeam de fiecare dată
cînd pășea

nu machiajul
nu unghiile sau decolteul
ci suspinul
mă intriga

pășea precum felina
lingea buzele tuturor
mirosul ei perceptibil
cum pașii pe cioburi
înroșite

bătăile inimii nu din trăire
doar din visarea
pașilor de felină
regretul nu e viață
ea are șapte vieți

o săptămînă pe care o trăiesc
încordat
o nouă săptămînă

Pentru că

afundul

niciodată
am înțeles pojghițele
cum ai face o baie în vana fierbinte
miresmele diferite
graba de a nu disturba
sentimente
scurtezi unghii și barbă
scurtezi sentimente emoții
scurtezi tot ceea ce e inutil ție
nu te îneci în vorbe doar în idei uneori
pauza nu rezolvă trăirea o potențează îmi place pauza
vana devine o simplă cadă eroii dezmierdați de atingeri
zboară cu aripi de inorog
amputat colțul de argint amputată ideea afundului
uneori nu rămîn urme
dar șoaptele trezesc spirite

eu știu ce spun pentru cei care absorb bătăile inimii
pentru cei cu tărie de inimă
revoltați pe propria neputință
nu pe ștergerea pantofilor la intrarea într-un hotel
afundul e uneori pojghiță
profunzimea? da, profunzimea!

Imaginație

Dacă atingi cu degetul
spuma de pe cafea
fără a dori să deguști
pătrunzi în fierbintele atractiv
al iluziei

ceașca distorsionată
încăpătoare pentru întreaga mînă
te bulversează

intri pînă la umăr
apoi insistînd te strecori cu totul
pentru a vedea fundul
atît de fin

în oglindă familia prietenii lumea
apoi universul
într-o nuanță ciocolatie
pregătită iluziei

te scalzi pentru o cură
de realitate
demonii se învîrt neputincioși
a atracție

scoate degetul
linge esența
revino la masa neputinței
cafeaua e fierbinte
asemeni dorințelor tale!

Larisa

doar în vizită pe la noi

pe la noi neuronii în așteptare
țipam Lariiisa! apărea ca o umbră în depărtare
ochii obosiți căutau pe pereți mișcările umbrelor sale
Lariiisa strigau arterele venele capilariile
Lariiisa dopurile de ceară ale urechilor
Lariiisa neputințele palpabile degetelor
ce simțuri mai trebuie muritorilor
mirosul e taină Larisa
pășește în văz îți promit
să-mi curăț urdorile în Tamisa.

ești o fantomă iubită cu pereții deschiși
intră liniștită în toate dimensiunile
nu te atinge răsuflarea beteagă
cît tu stăpînești toate minunile.

Revenirea lui LIM

Etiopiu țipa din infern

milioane țipau într-un glas
schisma nu a pus decît o pată lungă, asemeni unui cutremur
de 300 de km.
Schisma s-a adîncit în tenebrele Europei
LIM și-a încălțat bocancii stătuți.

Mai întîi a făcut baie, apoi a citit,
rucsacul plin de gunoaie
refăcut
pentru luptă.

Etiopiu țipa din infern,
puțin, prea puțin a rămas!

Etiopiu țipa din infern,
demonii vor fi scoși,
LIM și-a încălțat bocancii
și peste noi
PACEA.

LIM îmbucă măr și banană
lămîie să-i strepezască dinții,
abia apoi scrîșni.

Mă ridic, demonilor, mă ridic,
schisma a fost doar o glumă
pentru neputincioși.