Portretul mamei

Povesteam ieri cu părintele Pintea de festivalul Fire de tort şi de portretul ideal al mamei. Apoi, l-am întrebat ce fel de mamă este cea care îşi ucide copilul de nici 4 ani? Ce se va întâmpla cu acest copil? Cu siguranţă are un loc câştigat acolo în cer. Mă gândesc la volumul Fire de tort, din care face parte şi poezia Mama, inspirat din viata satului ardelenesc. Mama este una dintre cele mai frumoase poezii ale lui George Coşbuc. Sentimentele de dragoste şi dor nemărginit ale mamei pentru fiul plecat departe sunt regăsite in fiecare strofă. În casa mică, sărăcăcioasă, pe malul unei ape, lângă o moară, într-o atmosferă apăsătoare potrivită cu zbucuimul sufletesc al mamei este aşteptat odorul. Cu câtă dragoste…Parcă te înfioară atâta iubire. Frământarea sufletească a mamei este reflectată in vorbe , (ea spune vorbe fără de-nţeles ) şi in gesturi (ea scapă fusul din mâna şi sare la geam privind in noaptea neagră dorind şi sperând să-şi vadă fiul venind acasă). Vuietul apelor , vântul care doineşte a jale , noaptea rece şi pustie accentuează tristeţea şi suferinţa mamei lipsită de speranţa şi de bucuria revederii. Reies sentimentele de dragoste şi ingrijorarea fiului , care cu ochii minţii işi vede mama in casuţa sărăcăcioasa. Poezia este un portret moral al mamei chinuite de dorul copilului aflat departe intr-o probabilă primejdie. Recitind această poezie mi-am dat seama şi am inţeles ce se petrece in sufletul unei mame atunci când copilul nu ii este aproape. O mamă adevărată este un înger pentru noi. Nu acelaşi lucru putem spune despre criminala de la Bistriţa care a îngrozit o lume întreagă. Astăzi, Lucian este condos pe ultimul drum. Dumnezeu să-I călăuzească paşii spre Cer.