Pr. Alin Ciprian Cîndea: Apostolul Toma, un căutător al adevărului

Despre figura apostolului Toma ne amintim în fiecare an, în timpul Paștelui, când vorbim despre Învierea Domnului. Frecvent ”Geamănul” este menționat ca fiind scepticul profesionist, tipul ezitant, cel care pune la îndoială totul.

În limbajul curent se face referire la el când se spune: „Sunt ca Toma, cred ceea ce văd”, care s-a transformat în „nu cred până când nu văd”. Sau când se utilizează alte expresii care sunt legate de figura apostolului: "Ca Toma", expresie folosită pentru a indica o atitudine sceptică sau neîncrezătoare, sugerând că o persoană vrea dovezi concrete sau experiență directă înainte de a crede în ceva. Chiar și anumite opere literare sau artistice îl prezintă pe acesta ca fiind necredincios.

Episodul care a contribuit ca Toma să aibă reputația de om sceptic, este cel al Învierii lui Cristos. Fără să se știe cu adevărat de ce, el nu era prezent când Isus se arată celorlalți ucenici închiși, de-a dreptul baricadați, de frica iudeilor. Iar când apostolii îi relatează tot ce s-a întâmplat, că Domnul a înviat și că a intrat prin ușile încuiate să-i viziteze, Toma le spune această frază care a rămas în cultură ca fundament al neîncrederii: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor, și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.” (Ioan 20,25)

Pentru că acesta ar fi pus sub semnul întrebării spusele apostolilor despre Învierea lui Isus, am ajuns să spunem chiar și astăzi despre cineva care se îndoiește că este ca Sfântul Toma. Și foarte des este spus într-un mod negativ, de parcă a cere dovezi ar fi o crimă de lezmajestate. Dar pe cine să fi crezut Toma? Dar noi? Pe niște fricoși, pe niște timorați, pe niște încuiați… Era Toma un necredincios sau, mai degrabă, un căutător al adevărului?

Prima dată când îi descoperim personalitatea este în momentul în care Isus anunță că vrea să meargă la Ierusalim pentru a fi alături de familia lui Lazăr care tocmai murise. Când toți discipolii săi țin să-i amintească la ce pericol s-ar expune („Rabbí, acum căutau iudeii să te bată cu pietre şi tu mergi iarăşi acolo?” - Ioan 11,8), Toma nu ezită nicio secundă să le spună: „Să mergem şi noi ca să murim cu el!” Cu toate că nu a înțeles neapărat ce voia Isus să spună, intervenția lui denotă că are deplină încredere în prietenul și stăpânul său. Nu este deloc cineva care se îndoiește. Din contră, un alt pasaj din Evanghelie îl prezintă ca fiind o persoană care încearcă să înțeleagă, să priceapă ceea ce i se spune. După Cina cea de Taină, când Isus le vorbește ucenicilor despre calea de urmat, Toma întreabă: „Doamne, nu ştim unde te duci. Cum am putea şti calea?” (Ioan 14,5). Iar Isus îi răspunde: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa.”

Prin urmare, Toma pare a fi un om hotărât, care merge până la capăt, dar care pune și întrebările potrivite pentru a primi lămuriri suplimentare. Superficialitatea nu-l caracterizează. Din contră, parcă ar vrea să ne spună că o abordare superficială sau lipsită de profunzime, chiar și în domeniul credinței, este ca și cum am privi doar la suprafața apei, fără să ne dăm seama de întregul ocean din spatele ei. Poate chiar el l-a inspirat pe Sfântul Augustin să spună: ”Credo ut intelligam, intelligo ut credam”, arătând că datorită intelectului, omul poate primi și înțelege mai bine conținutul credinței.

Revenind la momentul în care Isus se arată pentru a doua oară apostolilor, când Toma era acolo, Cristos îi propune să-i atingă rănile. Însă apostolul nu mai simte nevoia să pună mâna pentru a crede, ci îngenunchează și spune „Domnul meu şi Dumnezeul meu! ”. Crede și mărturisește! Iar experiența sa personală ne oferă o dovadă tangibilă și puternică a realității învierii. Exemplul său ne amintește că, uneori, este normal să avem întrebări și îndoieli, dar că putem găsi răspunsuri în întâlnirea cu Dumnezeu. Apostolul Toma este, mai degrabă, un căutător al adevărului care ne învață că a întreba sau a cere explicații nu este o lipsă de respect față de cel care trebuie să răspundă, ci o cale de urmat în formarea convingerilor.
.