Pr. Alin Ciprian Cîndea: Purtători de speranță și iubire în mijlocul suferinței

Evanghelia după Luca 7,11-16 ne oferă una dintre cele mai mișcătoare scene din viața publică a lui Isus. Întâlnind o văduvă îndurerată, căreia tocmai îi murise unicul fiu, Isus se apropie și îi spune: „Nu plânge!” Apoi, printr-un gest plin de compasiune, readuce la viață pe fiul acesteia. Dumnezeul mângâierii și al speranței vine mereu în întâpinarea omului aflat în suferință.

Dar cum putem trăi acest mesaj astăzi, într-o lume lovită de războaie, în care văduvele și orfanii suferă din cauza unor pierderi la fel de devastatoare? Întrebarea „Cum să faci față durerii?” devine pertinentă când ne confruntăm cu suferința globală, cauzată de conflictele violente ce distrug vieți și comunități întregi.

În războaiele actuale, precum cele care macină Orientul Mijlociu, țara vecină, sau alte regiuni afectate de conflicte, vedem aceleași chipuri îndurerate: femei rămase văduve, copii orfani și familii distruse. Imaginea văduvei din Nain este un simbol pentru toți aceștia. Cristos nu doar că i-a înviat fiul, ci i-a redat speranța. La fel, astăzi, Mântuitorul ne cheamă să fim instrumente ale păcii și ale reconcilierii, aducând mângâiere tuturor celor care suferă.

Papa Francisc, în nenumărate ocazii, a subliniat că războaiele aduc o suferință profundă, lipsită de sens. În cadrul conferinței pentru pace, organizată de Comunitatea Sant’Egidio la Paris, la finalul lunii septembrie, unul dintre vorbitori a afirmat: „Războiul este o abdicare în fața răului.” Alegerea războiului este o renunțare la soluțiile care aduc viață și pace. În loc să fim agenți ai binelui, atunci când alegem cearta, răzbunarea, războiul, ne predăm în fața distrugerii și violenței care sunt manifestări ale răului.

Isus, prin mila și compasiunea Sa, ne invită să nu rămânem indiferenți în fața suferinței celor din jur. Suntem chemați să aducem mângâiere, așa cum El a făcut-o cu văduva din Nain. În fața tragediilor și a pierderilor personale, mesajul Domnului rămâne același: „Nu plânge!” (Luca 7,13). El nu vrea să ignorăm durerea, ci ne invită să o trăim cu credință, speranță și compasiune, aducând pace și alinare celor din jurul nostru. Suntem chemați să fim mângâiere pentru cei îndurerați, purtători de speranță și de iubire în mijlocul suferinței.