Părintele Alin Ciprian Cîndea: Iubirea care vindecă

Astăzi, întrebarea învățătorului de lege – „Cine este aproapele meu?” – ne invită să pătrundem mai adânc în esența iubirii. Răspunsul lui Isus, dat prin parabola samariteanului milostiv, ne arată că slujirea aproapelui nu este doar o simplă obligație, ci însăși esența mesajului creștin. Preotul și levitul, oameni ai legii și ai cultului, evită contactul cu cel rănit, preocupându-se de propria lor puritate rituală și ignorând nevoia aproapelui. Papa Francisc ne reamintește că: „Nu este suficient să te numești creștin; trebuie să trăiești iubirea care transformă viața.”

În contrast, samariteanul, considerat „necurat” și ignorant al legii, acționează din iubire autentică. El nu se lasă împiedicat de ritualuri și se oprește pentru a-l îngriji pe cel căzut. Gestul său generos transcende barierele religioase și sociale, deoarece adevărata sfințenie se naște din compasiune, nu din formalism. Sfântul Toma de Aquino subliniază că „milostivirea este cheia ce deschide porțile raiului”.

Samariteanul milostiv este, pentru Părinții Bisericii, o prefigurare a lui Cristos, care a venit să ne salveze din căderea noastră. Omul rănit de pe marginea drumului simbolizează umanitatea, rănită de păcat și pradă răului. Ca și samariteanul care „coboară” pentru a ajuta, Isus coboară din ceruri pentru a ne ridica și a ne vindeca. Sfântul Ioan Paul al II-lea spunea că: „Milostivirea este răspunsul lui Dumnezeu pentru a contracara răul în lume, o putere ce vindecă inima rănită a omului.”

Milostivirea este concretă, are ochi pentru a vedea, urechi pentru a auzi și mâini pentru a mângâia. Adevăratul discipol al lui Cristos nu poate rămâne insensibil la suferința celorlalți. Cine a trăit experiența milostivirii divine este chemat să o împărtășească activ, să slujească prin hrănirea celor flămânzi, vizitarea celor singuri și sprijinirea celor lipsiți. Milostivirea nu este doar o idee abstractă, ci o alegere zilnică ce necesită acțiuni concrete. Când alegem să ne deschidem inimile către cel aflat în nevoie, devenim, de fapt, aproapele lui. Fiecare act de caritate devine un pas spre desăvârșire, căci milostivirea este expresia vie a iubirii lui Dumnezeu.