TUDOR MUȘATESCU - 55

Se cuvine să facem o scurtă pauză din activitatea zilnică și să medităm puțin  asupra operei lui TUDOR MUȘATESCU pe care-l comemorăm la 4 noiembrie 2025, la împlinirea a 55 de ani de când și-a făcut transferul în Cimitirul Bellu, la vârsta de 67 de ani, respectiv la 4 noiembrie 1970. Ne declarăm contemporanii  acestui eveniment cultural de cinstire a unui OM cuprins de patima scrisului încă din anii de școală, parcurși la Câmpulung Muscel, la Iași și la Liceul  Sf. Sava din București, unde susține bacalaureatul. Este tipul de scriitor popular cunoscut în toată lumea, ca un continuator al comediei caragialiene, de moravuri și dialoguri spirituale. Se înfățișează ca un dramaturg clasic prin construcția solidă a pieselor, prin tematică, caracterologie și limbaj.

Cunoscut pentru popularitatea capodoperei dramaturgiei sale „Titanic Vals” (1932), comedie în trei acte, care a avut premiera în noiembrie 1932, la Teatrul Național din București, reprezentată  în multe orașe europene, fiind ecranizată cu succes în anul 1964, în regia lui Paul Călinescu, avându-i în rolurile principale pe neîntrecuții artiști: Grigore Vasiliu Birlic, Silvia Fulda, Coca Andronescu, Ion Finteșteanu și Mihai Fotino.

În anul 2010, Editura „Ars Docendi” a reprodus în ediție anastatică, singurul său volum în versuri „Vitrinele toamnei”.

Inspectorul general al teatrelor din perioada 1930-1940 a scris schițe, romane, piese de teatru, însă adevărata sa vocație s-a dovedit a fi teatrul, în special comedia. A debutat ca dramaturg în anul 1923 cu piesa „Focurile de pe comori”, scrisă în limba franceză și reprezentată la Paris. În 1925, pe scena Teatrului din Craiova au fost prezentate alte două piese „T.T.R” și „Datoria”, urmând „Panțarola”, „Sosesc deseară”, „Visul unei nopți de iarnă”, „Țara fericirii”, „Profesorul de franceză”, „A murit Bubi”, „Geamandura”, „Burtă Verde” etc., prin  care reînvie burghezia românească din epoca interbelică, luându-i în derâdere  condiția și așezând-o în situații comice care să-i tradeze neajunsurile, cât și satire  dedicate politicii și politicienilor, ca de exemplu „Escu” (1933) și „Visul unei nopți de iarnă” (1937). Multe dintre piesele sale au fost traduse în limbile franceză, engleză, germană, italiană, greacă, poloneză, cehă etc.

     Ioan Mititean