PRO-VERBE: Când înțeleptul arată luna, prostul se uită la deget

„Când înțeleptul arată luna, prostul se uită la deget” – ne spune o vorbă veche cât lumea, pentru că a fost spusă de Confucius, care a trăit acum mai bine de 2.500 de ani și care a întemeiat o înțelepciune valabilă pentru spațiul oriental timp de milenii întregi, fiind importată apoi de mulți gânditori europeni pentru a ne fi și nouă de folos.

Da, da, așa este: când înțeleptul arată luna, prostul se uită la deget, pentru că el nu are viziune. Căci despre nevoia unei viziuni pentru fiecare om este vorba în acest proverb.

Dar ce înseamnă această viziune? Înseamnă că pe lângă ziua de azi să îți înțelegi și viața și rostul ei. Înseamnă că, pe lângă prezent, cunoscându-i toate datele, să poți proiecta lucruri benefice fie pentru tine, fie pentru un grup, fie pentru un oraș, fie pentru o țară.

Așadar, de viziune are nevoie nu doar înțeleptul care gândește pentru sine, ci și conducătorul care ajunge în fruntea unei colectivități, pe care trebuie să o îndrume și să o ducă mai departe: o viziune de dezvoltare, o viziune demografică, o viziune de dezvoltare economică, o viziune care să acopere nevoile de perspectivă ale semenilor.

Toate acestea se regăsesc în setul de talente pe care trebuie să le aibă un primar, un conducător de județ sau un conducător de țară.

De multe ori, din păcate, asistăm la neputința conducătorilor de a avea viziuni. Nu numai că nu văd degetul înțeleptului, dar nu își văd nici propriile degete și, de aceea, prin afaceri necinstite cu firme și intermediari, sacrifică posibilitatea unei viziuni de dezvoltare pentru toți de dragul unor foloase rapide, personale, meschine și își bagă mâna în borcanul cu miere care se strânge de la toți.

De astfel de conducători ne-am săturat. Vrem conducători care să aibă alături de ei înțeleptul și, în mintea lor, înțelepciunea – acea înțelepciune care să le permită să vadă luna, să vadă în depărtare, să aibă o viziune, să o urmeze pas cu pas și să vedem că, zi după zi, viața noastră devine mai bună.

 

***

ALEXANDRU UIUIU este scriitor și jurnalist, născut în Feldru BN, absolvent al Facultății de Filosofie a Universităţii „Babeş-Bolyai" din Cluj Napoca, având titlul științific de Doctor obținut la U.B.B.. A fost redactor-şef adjunct al cotidianului „Actualitatea BN" în 1998, debutând scriitoricește în 1988 la „Vatra" cu un grupaj de proză scurtă. A colaborat cu eseuri, recenzii, studii, proză la publicațiile „Familia", „Mișcarea Literară”,"Euphorion",Contrapunct", „Luceafărul", „Steaua", „Hyperion", etc. A publicat: „Ridicarea în genunchi” (roman 1999), „Socrate - Poetul” (prozo - poeme, 2000), „Aşteptând-o pe Godette” (teatru, 2003), „Sfîşierea sau a doua venire” (2006), Țara ascunsă (În 2012 volumul I, 2018 volumul II), „Agentul de vînzări” (2019), Fereastra din tavan (teatru, 2023).