Pr. Radu Liviu Roșu: Evadarea din realitate. Evadarea ta ce nume poartă?

Ce este evadarea și de ce ne trezim că ne folosim de ea de fiecare dată sau aproape de fiecare dată când nu mai putem ține piept realității?

Evadarea din realitate și refugiul în orice altceva care pare mult mai ușor de controlat sau abordat, îi oferă omului iluzia unei ”stări de bine”, o stare de relaxare la care omul recurge în situații limită, aparent fără ieșire. Toate aceste acțiuni sunt specifice oamenilor ezitanți și temători, dar nu numai.

Evadarea din realitate dă impresia de moment că omul este stăpân pe acea situație și o poate controla. Iar necesitatea acestui refugiu este atât de puternică încât poate duce la dependență. La o dependență puternică și uneori mai greu de controlat!

Oare de ce ne este greu să dăm față în față cu ceea ce am putea numi rezolvarea de probleme sau de conflicte și alegem  calea mai ușoară? Aproape de fiecare dată când situațiile devin stringente și conflictuale, omul alege, chiar inconștient calea evitării, evadării, negării și uneori cea a ignoranței.

A NEGA realitatea evidentă e un mijloc iluzoriu de a te proteja. De a te autominți că totul e perfect, deși nu e. De a te ascunde de gura lumii. Ai impresia că dacă minți, nimeni nu va observa. Iar dacă nu observă alții, te poți complace o vreme în propria minciună. Folosești minciuna ca pe un scut iluzoriu! Crezi că astfel nu vei fi rănit! Iar FRICA ta de a fi judecat, devalorizat, etichetat sau criticat te determină să alegi fuga de realitate ca strategie de protecție.

Din păcate trăim într-o lume în care nimeni nu mai iubește pe nimeni, nimeni nu mai vorbește cu nimeni, nimeni nu mai ascultă pe nimeni și ~ fuga~ pare să fie mai mereu la îndemână.

Poți să practici fuga de realitate și prin aruncarea pisicii moarte peste gard. Însă faptul că arunci în capul altora problemele tale, nu duce la soluționarea lor! Dimpotrivă, astfel amâni pe termen nelimitat aplicarea oricărei soluții! Pisica moartă aruncată în ograda vecinului continuă să existe. Iar mirosul ei te va afecta în continuare. Poți da vina pe alții, însă vei rămâne captiv în iluzia că problemele tale se vor rezolva învinovățindu-i pe ei.

De exemplu una dintre marile  evadări poartă numele de TELEVIZIUNE. O lume imensă a unui joc de manipulare în masă. Evadarea în programele fără niciun sens sau fără folos ne duc de cele mai multe ori în stări pe care nici noi nu le putem defini. Ne trezim  captivi în casele noastre. Ne trezim la un moment dat conectați mult prea mult la surogate care nu oferă sens vieții noatre ci ne țin într-un cerc vicios din care cu greu se poate ieși, cerc vicios care poartă numele de dependență.

Drogurile ilegale sunt cele mai periculoase tehnici de evadare. Însă și cele legale, impropriu numite medicamente, pot fi periculoase. Mai ales când rolul lor este doar să AMÂNE pe termen nelimitat rezolvarea conflictelor interioare. Evadarea într-o lume iluzorie ne poate menaja o vreme, câteva ore sau zile. Însă mai devreme sau mai târziu vom avea de înfruntat cauzele profunde ale problemelor noastre. Orice altă metodă de evadare (alcool, dependențe, excese de orice fel) poate fi doar o soluție temporară.

De fapt, ce înseamnă dependență? La prima vedere un cuvânt care nu explică nimic, ci doar descrie pe scurt un anumit mod de comportament. De aceea, este lispsit de sens să afirmăm că cineva se uită prea mult la tv, că bea prea mult sau că poate cheltuie prea mult.

O asemenea concluzie este de fapt o concluzie în cerc și un mod de a încuraja comoditatea de a gândi, crezându-se că prin cuvântul dependență s-ar fi dat răspunsul la toate întrebările.

Dacă am reveni la EVADAREA din realitate și am juca un rol de-a ”numește-ți evadarea”- TU ce nume i-ai da? Evadarea ta unde ar fi? Ce ”chip” ar avea? Și aceasta putem să o facem doar apelând la onestitate față de noi înșine și față de Dumnezeu. Mai mult decât atât este necesară evitarea minimalizării în această auto-analiză, tocmai pentru a identifica cât mai clar ceea ce ne îndepărtează de noi înșine.

Tu ai curajul să ieși la o cafea cu ”evadarea” ta și să-i spui că de azi înainte nu mai ai nevoie de compania ei, pentru că ai ales să trăiești în realitate? Cât de greu ți-ar fi să te desprinzi de ea? Ce altceva ai pune în loc? Iată câteva întrebări la care vă invit să vă răspundeți în taina sufletului vostru. De multe ori răspunsul nu este confortabil dar merită tot efortul pentru redescoperirea valorilor personale sădite în ființa noastă de către Dumnezeu.

Apoi, cum ar fi viața ta dacă de azi, ai alege să nu mai evadezi și sa îți umpli golurile cu frânturi din relația ta cu tine în aici și acum?  Adică din prezent.

Doar prin CONFRUNTARE directă cu ADEVĂRUL poți ieși repede din propria evadare, și poți accepta adevărurile incomode. Apoi urmează pregătirea pentru acțiune și treci la treabă, luptând cu propriile iluzii și falsitatea lor. O vei face tu singur, dar niciodată de unul singur! Adevărul poate fi dureros, și înfruntarea lui este incomodă. Însă este o datorie a ta față de tine să îl accepți. Și astfel să oprești evadarea din realitate în care ai fost până acum.

Prețuiți VIAȚA și alegeți să nu vă pierdeți!

Cu Har și Bucurie, al vostru umil prieten, Pr. Roșu Radu Liviu!