Pr. Vasile Beni: De fiecare dată când rostim Crezul sau ne facem semnul Sfintei Cruci ne mărturisim credinţa în Sfânta Treime

Dragi credincioşi!

        A doua zi de Rusalii este ziua în care se pomenesc toate cele trei Persoane al Sfintei Treimi, adică Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Am putea zice că sărbătoarea de astăzi poate fi considerată ca fiind cea mai mare sărbătoare dintre toate sărbătorile înscrise în calendarul creștin.

       Învăţătura despre Sfânta Treime este greu de înţeles şi am putea să o numim mai degrabă o Taină: Dumnezeu unul în Ființă, dar întreit în Persoane.

     Toate rugăciunile încep cu invocarea Sfintei Treimi: "În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh” și se termină cu slăvirea Sfintei Treimi: "Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh”.

      Taina nu poate fi cunoscută decât prin credinţă. Dumnezeu să fie Unul în Ființă, dar Întreit în Persoane.

  Dumnezeu Tatăl e din veșnicie, nenăscut, făcător al cerului și al pământului și este reprezentat printr-un ochi.

Dumnezeu Fiul, născut din veșnicie din Tatăl, întrupat din Fecioara Maria ca om, reprezentat ca: arhiereu, împărat, judecător, care ,,iarăși va să vină să judece vii şi morții”.

 Dumnezeu Duhul Sfânt - din veșnicie purces din Tatăl, sfințește, întăreşte și îndumnezeieşte. Duhul Sfânt este cel care ni l-a adus pe Iisus și ni–L aduce la fiecare Liturghie, atunci când se coboară asupra pâini și vinului, prefăcându-le în Trupul și Sângele Mântuitorului. Este reprezentat printr-un porumbel.

         Mai pe scurt, putem spune că Tatăl a creat lumea, Fiul a restaurat-o, iar Duhul Sfânt o conduce spre desăvârșire.

        În Sfânta Scriptură, atât a Vechiului cât și a Noului Testament, avem dovezi despre lucrarea Sfintei Treimi. Astfel la facerea omului, la amestecarea limbilor, dar și la râul Iordan, Sfânta Treime își face simțită prezența.

Sfânta Treime în viața noastră. Dumnezeu Unul în Ființă, dar întreit în Persoane – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt – joacă un rol important în viaţa şi cultul creştinilor. Facem semnul Crucii cu primele trei degete reprezentându-i pe Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Unim aceste trei degete pentru a arăta că nu credem în trei Dumnezei ci în Unul. Apoi, suntem botezaţi în numele Treimii, suntem iertaţi în numele Sfintei Treimi şi ne căsătorim în numele Sfintei Treimi. Fiecare Liturghie începe cu invocarea Treimii, binecuvântăm treimic: ,,Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh”. Apoi, suntem binecuvântaţi în numele Sfintei Treimi: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi”.

      În fiecare Duminică ne mărturisim credinţa în Sfânta Treime, în Crezul Niceean: "Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl atotţiitorul... şi într-unul Domn, Iisus Hristos... și întru Duhul Sfânt”, iar la finalul călătoriei pământești mormântul se pecetluiește în numele Sfintei Treimi.

Trei Voi, trei noi, Miluiţi-ne pe noi: O pildă a mitropolitului Antonie Plămădeală, despre Sfânta Treime. Este o pildă despre trei tineri scăpați dintr-un naufragiu şi care au reușit să ajungă într-o insulă nelocuită. Vaporul s-a scufundat și ei și-au organizat viața cum au putut, având acolo cele de trebuință. Nu știau nicio rugăciune. Știau doar că Dumnezeu este Treime, așa că au imaginat o rugăciune simplă: „Trei voi, trei noi, miluiți-ne pe noi”. Toată viața, până au ajuns ca la 90 de ani, au rostit această rugăciune. La o vreme, a ajuns acolo un vapor, din întâmplare, căci calea era greu navigabilă, și era și un episcop cu aceia. Văzând semne că insula ar fi locuită, în ciuda indicațiilor hărților că ar fi pustie, au coborât toți de pe vapor și i-au găsit acolo pe cei trei, ninși de ani și de așteptare. Episcopul i-a întrebat ce rugăciuni știu şi ei i-au răspuns: „Știm o rugăciune simplă, compusă de noi, fiindcă atunci când vaporul nostru a naufragiat, nu prea eram dintre cei cu educație religioasă” şi și-au descoperit textul rugăciunii. Episcopul le-a spus că nu e de ajuns și că sunt în primejdie să-și piardă mântuirea. I-a povățuit să învețe măcar rugăciunea domnească, Tatăl nostru. I-a învăţat rugăciunea Tatăl nostru, iar conducătorul vaporului i-a invitat să se întoarcă înapoi în țările lor. N-au vrut. Erau prea bătrâni și se obișnuiseră acolo pe insulă. Într-o zi, vaporul a plecat. Dar n-a apucat să se depărteze mai mult de o zi de mal, că la un moment dat, cei de pe vapor i-au văzut cu stupefacție pe cei trei bătrâni venind spre vapor și umblând pe apă ca pe uscat. Comandantul a oprit vaporul și episcopul i-a întrebat: “Ce-i cu voi? V-ați răzgândit? Vreţi să vă întoarceţi înapoi în țările voastre?”, "Nu, a răspuns unul dintre ei, dar am uitat jumătate din rugăciunea ce ne-ai învățat, și ne temem să nu ne pierdem mântuirea, așa cum ai spus Prea Sfinția Ta. Până la jumătate merge, dar mai încolo nu mai merge”. Episcopul și-a dat seama atunci că oamenii nu mai aveau nevoie de nicio altă rugăciune, în afară de aceea pe care o știau ei. Aceea era rugăciunea în duh și în adevăr, pentru că era adresată lui Dumnezeu din suflete curate, cu toată credința, cu toată forța sufletului lor. Numai așa se putea explica darul ce-l căpătaseră, de a merge pe apă ca pe uscat. Și atunci le-a spus: “Duceți-vă înapoi și ziceți-vă mai departe rugăciunea voastră, și mântuiți-vă în Domnul, și rugați-vă și pentru noi! “. Să ne rugăm şi noi zicând: "Prea Sfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre pentru numele Tău sfânt”. Amin!

Pr. Vasile Beni