Pr. Vasile Beni, la 10 ani de slujire la Biserica de la Coroana: Sufletul este chipul lui Dumnezeu, darul pe care îl face oamenilor

Rep.: - Părintele Vasile Beni ne aduce o carte despre cum să ai grijă de sufletul tău. Cred este cel mai important lucru, dincolo de toate reţetele de succes pentru această viaţă. În primul rând, trebuie să avem grijă de sufletul nostru, pentru că, dacă avem grijă de suflet, cu siguranţă, vom găsi şi calea fericirii, găsim şi echilibru, tot ceea ce are nevoie un om pentru a fi „aşezat”, cum spunea mama mea.

         Părintele Vasile Beni a scris cartea „La început a fost cuvântul. Predici şi meditaţii creştine”, Editura Nosa Nostra, apărută acum, în 2019. Predicile s-au adunat de-a lungul timpului şi, iată, au apărut într-o carte.

         Pr. Vasile Beni: - Îndemnul de a scrie la „Răsnetul” a venit din partea dumneavoastră atunci când mi-aţi sugerat ca pentru fiecare duminică şi sărbătoare să trimitem câte un mesaj creştin, câte un cuvânt de învăţătură sau o predică care să ne arate ce trebuie să facem pentru sufletul nostru şi care să arate mesajul pe care Evanghelia duminicii respective ni-l propune fiecăruia dintre noi. Făcând ac est lucru de mai mulţi ani, mi-am luat această ambiţie şi hotărâre de a scrie şi o carte, nu înainte de a spune că slujesc cu doi preoţi, colegii mei – protopopul Alexandru Vidican şi părintele profesor Nicolae Feier -, care sunt realizatori de emisiuni, fiecare dintre ei având mai multe cărţi scrise, protopopul în jur de şapte, iar părintele profesor se apropie de 20. Având aceste pilde, trebuia să mă înham şi eu la acest lucru.

         Rep.: - Este o carte foarte frumoasă. Dacă noi v-am rugat să scrieţi pentru „Răsunetul”, dumneavoastră aţi venit cu harul şi cu talentul, cu dragostea pentru credincioşi, care s-au apropiat foarte mult de dumneavoastră pentru că rubrica de „Logos” pe care o păstoriţi este una dintre cele mai citite, atât pe internet, cât şi în ziarul print. Am văzut că, mai ales în ultima perioadă, foarte mulţi dintre cititorii noştri distribuie predicile de duminică şi cele din sărbători pe reţelele de socializare. Simţiţi şi dumneavoastră că tinerii, din ce în ce mai mult, se reapropie de biserică?

         Pr. Vasile Beni: - După cum vedeţi, biserica noastră este o biserică vie. Se deschide dimineaţă la ora 7, când preotul se pregăteşte pentru oficierea tainei Sfintei Liturghii. Sunt foarte mulţi credincişi care participă şi la Sfânta Liturghie de peste săptămână. Participă la Sfânta Liturghie şi pe urmă se duc la serviciu. Vineri dimineaţă, am observat, participă la Sfânta Liturghie, pe urmă merg la serviciu, dar îşi fac timp, unii dintre ei, să participe şi la Taina Sfântului Maslu. Am putea spune că, credincioşii noştri ne sunt oarecum modele, pentru noi, preoţii care-i păstorim, adică împletesc partea Martei cu partea Mariei, „munceşte – roagă-te şi munceşte”. Aşa cum aţi spus, tinerii s-au apropiat de Sfânta Biserică. Înainte de a începe anul şcolar, în număr mare, tinerii au venit să se spovedească, ceea ce este un lucru foarte bun şi arată că părinţii au fost cei care s-au preocupat pentru ca tinerilor să nu le lipsească nimic, nici din punct de vedere material, dar nici din punct de vedere sufletesc sau spiritual.

         Rep.: - Cartea a apărut cu binecuvântarea Mitropolitului Andrei şi are o prefaţă semnată de părintele Nicolae Feier, în care este un citat de Nicolae Manolescu, care răspunde la întrebarea „La ce sunt bune cărţile?”. Iar Nicolae Manolescu, care este preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, un cunoscut critic literar şi academician, răspunde: „La totul şi la nimic”. Poţi trăi foarte bine fără să citeşti. Milioane de oameni n-au deschis niciodată o carte din proprie voinţă. Să vrei să le explici ce pierd este acelaşi lucru cu a-i explica unui surd frumuseţea muzicii şi unui orb splendoarea curcubeului. Cred că, până la urmă, fiecare ar trebui să ne apropiem de cărţi, pentru că suntem în anul lecturii, al citititului, iar o asemenea carte de suflet este foarte utilă. La început a fost cuvântul şi cuvântul a fost de la Dumnezeu, iar Dumnezeu era cuvântul. Ce reprezintă pentru un preot cuvântul?

         Pr. Vasile Beni: - Misiunea unui preot este acela de a-l apropia pe om de bunul Dumnezeu. Pentru că, prin cuvintele pe care noi le rostim putem să apreciem pe cineva, dar putem şi să-l desconsiderăm, putem să-l mângâiem, dar putem, uneori,  să-l şi rănim. Rolul preotului, de-a lungul timpurilor, a fost unul foarte important pentru că, la Sfânta Biserică vin oameni de toate categoriile sociale. Aşa cum episcopul, înainte de a se spăla pe mâini în faţa uşilor Sfântului Altar, întreabă: „Câţi suntem credincioşi?”, iar diaconul răspunde: „Toţi suntem credincioşi!”. Oamenii care vin la Sfânta Biserică vin pentru suflet. Pentru că, dacă hrana trupului o cunoaştem şi sufletul are nevoie de hrana sa, care este Cuvântul lui Dumnezeu, Sfânta Împărtăşanie, Sfânta Liturghie. În articolul de săptămâna trecută vorbeam despre „Valoarea sufletului nostru”. Acolo am arătat că sufletul este chipul lui Dumnezeu, dar este şi un dar pe care Dumnezeu ni-l face nouă, oamenilor, dar pe care, la vremea rânduită, ni-l cere înapoi. Am vorbit despre omul din Evanghelie care a fost atenţionat că „La noapte voi cere sufletul tău”.

         Rep.:- Sunt zece ani de când slujiţi la biserica milenară de la Coroana, biserica de suflet a bistriţenilor. Ce au reprezentat aceşti zece ani pentru dumneavoastră?

         Pr. Vasile Beni: - În primul rând, a fost nevoie de o acomodare la situaţia prezentă. Aşa cum am spus, este o biserică vie, unde întâlnim oameni de diverse categorii sociale, oameni care vin să-i mulţumească bunului Dumnezeu, dar vin şi în momentele de cumpănă sau de greutate din viaţa fiecăruia, pentru că, aşa cum ştim, nu avem doar zile de bucurie, avem şi zile de încercări sau de necaz, iar prezenţa preotului în biserică este necesară pentru a fi alături de oameni. De la problemele cu care oamenii se confruntă pe parcursul vieţii, asemenea medicului, noi învăţăm cum să ne rugăm împreună şi cum să-i ajutăm în problemele pe care le au.

         Rep.: - Cartea prezintă toate marile sărbători de peste an, prezintă sfaturi pentru credincioşi, dar şi câteva rugăciuni pe care, cred, fiecare dintre noi ar trebui să le citim la un moment dat – Rugăciune de mulţumire pentru binefacerile de la Dumnezeu, Rugăciunea părinţilor pentru copii, a copiilor pentru părinţi, Rugăciunea părinţilor pentru ajutorul copiilor la examene, Rugăciune către Mântuitorul Iisus Hristos, pentru izbăviri de boală, Rugăciunea soţilor unul pentru altul, pentru călătorie, pentru ziua de naştere, pentru cei trecuţi la cele veşnice. Este o carte care ne apropie şi mai mult de rugăciune. De ce ar trebui ca în fiecare seară sau dimineaţă să ne plecăm genunchii?

         Pr. Vasile Beni: Dimineaţă, ar trebui să mulţumim pentru că bunul Dumnezeu ne-a mai dăruit încă o zi, că suntem sănătoşi, că avem una coperiş de-asupra capului, că avem o bucată de pâine de pus pe masă pentru noi şi pentru cei dragi, că avem un serviciu, iar exemplele ar putea continua. Seara, trebuie să-i mulţumim bunului Dumnezeu să ne-a ajutat să parcurgem ziua cu bine, dar să nu uităm ca soţul să-i mulţumească soţiei, copiii pentru părinţi, pentru că bunul Dumnezeu ne-a ajutat să ne revedem. Aţi amintit de rugăciunile care sunt la finalul acestei cărţi. Ele sunt scrise pentru că, de multe ori, credincioşii care vin la Sfânta Biserică întreabă preotul ce rugăciuni să citească sau ce ar trebui să facă, cum să postească, cum să se roage pentru a putea duce la bun sfârşit gândul şi planul pe care-l au. Am început cu Rugăciunea de mulţumire, prima dintre ele, prin care noi suntem recunoscători bunului Dumnezeu pentru binefacerile primite, pe urmă, Rugăciunea părinţilor pentru copii pentru că este foarte important, ca mamă şi ca tată să te rogi pentru copiii tăi.Părintele Stăniloaie spunea că pruncii, copiii, nu sunt întâmplări. Copiii noştri sunt un dar de la Dumnezeu. O scriitoare spunea despre puterea rugăciunii unui părinte, în care menţiona atât de frumos: de ce să laşi la voia întâmplării viaţa copilului tău, când o poţi încredinţa încredinţa lui Dumnezeu. Atunci când noi ne rugăm pentru copiii noştri nu ne degravăm de sarcina de părinte ci, atât cât ne stă în putinţă, îi sfătuim, îi învăţăm şi ne rugăm pentru ei, dându-i în grija bunului Dumnezeu ca să-i ocrotească şi să le poarte de grijă. În acelaşi timp, suntem datori să le mulţumim şi să ne rugăm şi pentru părinţii noştri pentru că, indiferent pe ce scară socială ne aflăm, să nu uităm că tata şi mama au investit, s-au trudit, s-au jertfit şi datorită lor suntem ceea ce suntem fiecare.

         Rep.: - Vreau să vorbim puţin şi despre cele două stele. Au început şcoala?

         Per. Vasile Beni: - Sunt la facultate. Timpul trece, şi mie mi-au apărut „ghioceii” pe la tâmple. Sunt studente la Cluj, la Drept şi la Farmacie. Au terminat anul doi, respectiv anul patru.

         Rep.: - Una are grijă de sănătatea oamenilor, iar cealaltă de dreptatea oamenilor, pentru că e bnevoie şi de oameni care să apere dreptatea.

         Pr. Vasile Beni: Doamne ajută la toţi copilaşii!

         Rep: - De ce trebuie să fie copiii ataşaţi de părinţi şi de ce trebuie să ne respectăm foarte mult părinţii? De ce părinţii trebuie să fie pentru noi icoane?

         Pr. Vasile Beni: - Eu sunt singur la părinţi. Aşa cum am spus, datorită lor sunt ceea ce sunt pentru că au investit din puţinul lor, ei fiind ţărani din Bidiu. S-au străduit să mă poarte la şcoală, cu toate greutăţile. Ei nu au pus condiţii. Din puţinul pe care l-au avut s-au străduit. Pe lângă Porunca a V-a dumnezeiască, spune „Cinsteşte-l pe tatăl tău şi pe mama ta ca să-ţi fie bine şi să trăiaşti ani mulţi pe pământ”. Cine sunt părinţii pentru fiecare dintre noi? „Ni-s sângele în marea de plângeri, ni-s stele în abis”, pentru că viaţa e umbră şi vis. Ei ne nasc din punct de vedere trupesc, din punct de vedere sufletesc. În puţine sfaturi ne-au spus să fim cuminţi, să fim de omenie, să nu îi facem de ruşine. Ana Blandiana spunea că părinţii fac totul oricând pentru noi, ne nasc, ne cresc mai mari decât ei. Părinţii rămân de obicei în urmă şi nu ne deranjează. Părinţii noştri se mândresc, fiecare are o mulţumire sufletească când îşi vede copilul la casa lui şi că toate lucrurile sunt în bună rânduială. Aţi amintit de râuri de apă vie. În peiroada Luminaţiei, am văzut râuri de apă cu urcă spre cimitirele noastre în semn de respect, de credinţă, de dragoste pentru cei care s-au jertfit penzru noi. Zilele acestea am citit o pildă pe internet, unde un medic a fost invitat la o aniversare. Fiind o vreme foarte ploioasă a întârziat un ceas, iar cei care-l aşteptau au pus întârzierea pe seama faptului că afară ploua. Fiind un om punctual, când a ajuns a fost întrebat de ce a întârziat, el le-a spus că era ziua tatălui său şi a fost în cimitir. Toţi cei prezenţi au fost foarte miraţi că pe o vreme aşa urâtă a stat o oră în cimitir. Medicul le-a spus că tatăl lui vindea cărţi de anticariat în stradă ca să-l poată purta la şcoală, iar dacă tatăl a stat atâţia ani în ploaie, şi le poate sta o oră, o dată pe an, lângă mormântul unde se odihneşte tatăl lui.

         Rep.: - În carte se vorbeşte foarte mult despre modul în care trebuie să ne apropiem de cele sfinte, ne faceţi pe fiecare dintre noi să înţelegem de ce trebuie să-l iubim pe Dumnezeu. Trebuie să fie ortodoxia un mod de viaţă?

         Pr. Vasile Beni: - Trebuie, pentru că ortodoxia este un mod de viaţă în Hristos şi cu Hristos. Mântuitorul spune că „Cine mă iubeşte pe mine pe acela şi eu îl iubesc, iar cine mă caută cu stăruinţă acela mă va fi afla”. Vedeţi sfaturile şi îndemnurile pe care Sfânta Scriptură prin care suntem învăţaţi cum trebuie să ne comportăm.

         Rep.: - Cum trebuie să ne comportăm în timpul Sfintei Liturghii?

         Pr. Vasile Beni: - Sfânta Liturghie este slujba de laudă şi preamărire adusă lui Dumnezeu. Dacă prin celelalte şapte sfinte taine primim anumite daruri, prin Sfânta Liturghie îl primim pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, darul cel mai mare, care se jertfeşte pentru fiecare dintre noi. Biserica este un loc sfânt şi sfinţitor. Când intrăm în biserică trebuie să căutăm să nu-i tulburăm pe ceilalţi prin mişcări nepotrivite, pentru că sunt oameni care se roagă. Omul care vine la Biserică vine să se roage, iar omul care se roagă vorbeşte cu Dumnezeu. Este important ca în biserică să participăm nu doar cu trupul, ci şi cu sufletul.

         Rep.: - Această carte a fost scrisă din suflet. Volumul „La început a fost cuvântul. Predici şi meditaţii creştine” se poate achiziţiona de la Biserica Coroana, biserica  Protopopiatului, din centrul Bistriţei. Un mesaj de suflet pentru cititori...

         Pr. Vasile Beni: - Să nu uităm să fim recunoscători bunului Dumnezeu pentru toate darurile pe care ni le dăruieşte fiecăruia, să nu uităm să-i cerem ajutorul pentru că El este alături de noi. Vă mulţumesc că de ani buni îmi oferiţi această posibilitate, le mulţumesc credincioşilor, pentru că avem nişte credincioşi deosebiţi.

         Rep.: - Vă mulţumim! Să nu uitaţi, dragi cititori, să mai treceţi şi pe la biserică şi să aveţi în biblioteca dumneavoastră şi acest volum de suflet.

 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]