Pr. Vasile Beni: Sărbătoarea Crăciunului ne reîntoarce pe fiecare dintre noi pe uliţa copilăriei

        Colinde, colinde! E vremea colindelor… (Mihai Eminescu)

          Nicăieri nu-i ca la noi de sărbători!

             Dragii noştri credincioşi!

Mai sunt doar câteva zile până la frumoasa şi mult aşteptata sărbătoare a Crăciunului. Şi cred că am putea spune că din salba de aur a sărbătorilor care încununează anul bisericesc, cea mai frumoasă şi mult aşteptată sărbătoare este cea a Crăciunului.

Este sărbătoarea care ne reîntoarce cu gândul pe fiecare dintre noi pe uliţa copilăriei şi în casa părintească aducându-ne aminte cu drag de cei dragi ai noştri, de mama, de tata, de bunici, de vremurile de demult.

     Cred că fiecare dintre noi ne-am născut sau am crescut auzind colinde. Și în preajma sărbătorilor de iarnă se declanșează instinctual în fiecare dintre noi, o derulare a tot ceea ce a constituit frumos în lumea copilăriei, pentru că noi la Crăciun sărbătorim ziua de naştere a pruncului Iisus aşa cum spunem şi în colind:,, Cerul şi pământul /  În cântec răsună,/ Îngeri şi oameni / Cântă împreună: Hristos se naşte, / Domnul coboară, /Îngerii cântă,/ Magii îl adoră, /Păstorii-aleargă, /Ieslea o-nconjoară, /Mari minuni se întâmplară”...

În cele ce urmează aş dori să mă opresc foarte pe scurt la mesajul pe care ni-l transmit Colindele, ce ne aduce Crăciunul, iar la final la o frumoasă poezie.

Ce sunt colindele şi ce mesaj ne transmit. Dacă ar trebui să dăm un răspuns la întrebarea ce sunt colindele, în cuvinte mai simple le-am putea numi ca fiind o „Biblie populară”.

          Versurile colindelor nu fac decât să relateze cele întâmplate la Betleem, iar cei care le ascultă primesc în amănunt istorisiri pe cât de adevărate pe atât de emoționante despre Naşterea Domnului.

        Nu există bucurie mai mare pe pământ decât faptul că Dumnezeu s-a făcut Om, ca să ia asupra Sa păcatele lumii.

          Puține popoare din lume au întâmpinat venirea Fiului lui Dumnezeu în lume cu atâta caldă îmbrățișare și au exprimat-o cu atât de bogată comoară cum sunt colindele noastre religioase.

    Dacă în Biserică Dumnezeu este gazda și noi suntem oaspeți, în colindă Dumnezeu este oaspete, iar noi suntem gazdele care îl primim pe Dumnezeu în viața și în casa noastră.                                                                                                                                                                         Cetele de colindători rostesc adevărate predici, colindătorii devin hristofori și teofori, adică purtători de Dumnezeu, întrucât ei duc asemenea îngerilor şi păstorilor vestea Evangheliei din casă-n casă.

       Crăciunul reaprinde în sufletele noastre candela amintirilor după cei plecaţi: ,,Mamă casa noastră-i plină de belşug şi de lumină, /Numai scaunul acela pe care şedea tata,/ Este întodeauna gol, /De tata mi-e tare dor”. Este o colindă din vremea războiului în care cei ai casei îşi aduceau aminte de cei care nu mai sunt alături de ei din punct de vedere fizic, dar vii prin nemurire.

      Colindele sunt un liant între generaţii, asigurând continuitatea şi comuniunea, atât colindătorul, cât şi gazda având ceva de dăruit. Colindătorul îl aduce pe Hristos şi, împreună cu El, toate binecuvântările lui Dumnezeu în casa co­lindată, iar gazda îi primeşte pe colindători cu bucate.

        Câteva dintre darurile pe care ar trebui să ni le aducă Crăciunul. Dacă din punct de vedere material toţi ne preocupăm să nu ne lipseacă nimic nouă şi celor dragi, trebuie să nu uităm că Crăciunul trebuie să fie mai întâi o sărbătoare a sufletului.

Dacă în timpul anului poate fără să vrem ne jignim, pentru câteva zile lăsăm armele jos și căutăm să ne vizităm unii pe alții, ducând de la o casă la alta vestea că Pruncul Iisus sa născut.

Dacă în timpul anului de multe ori uităm de Dumnezeu sau Îl neglijăm, acum ne întoarcem fața spre Dumnezeu: „Ce- ați văzut păstori / Sculați până-n zori /Am văzut pe Nou-Născutul /Pe Iisus din cer venitul /Prunc Dumnezeiesc, Fiu Dumnezeiesc”.

Tot acum am putea spune că pentru câteva zile sufletul este mai puternic decât trupul, înjurăturile se opresc, iar orgoliul este călcat în picioare. Iar această pace vine de la Pruncul născut în iesle și noi putem să cântăm cu îngerii: „Slavă  întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace și între oameni bună voire!”

       Şi poate, nu în ultimul rând, de aproape și de departe, copiii se reîntorc acasă  pentru câteva zile, bucurându-se alături de părinți de marea și frumoasa sărbătoare.

Apropindu-mă de încheiere, mă opresc la una dintre frumoasele noastre poezii scrisă de Teodora Dumitru care ne descrie frumuseţea sărbătorii Crăciunului.

La noi, de sărbători

 Frumoasă-i lumea și curată,
Frumos e zborul peste zări,
Dar,  nicăieri, în lumea toată,
Nu-i ca la noi de sărbători!

Dorul de ai mei … fierbinte ,
M-a dus pe unde n-am gândit,
Dar, ca la noi colinde sfinte ,
Nicăieri n-am întâlnit!

La noi, colindele au suflet,
La noi, colindele au dor,
La noi, Iisus , coboară-n cântec ,
Și-n sufletele tuturor!

La noi, de sărbători, plutește,
Magia Sfântului Crăciun,
Și simți că-n suflet îți sădește,
Dorința de a fi mai bun!

La noi, prin fulgii de zăpadă,
Trimite Domnul puritate,
De sărbători înseamnă ,,acasă,”
Și de cei dragi să fii aproape!

Frumoasă-i lumea și curată,
Frumoasă-i iarna-n depărtări,
Dar nicăieri, în lumea toată,
Nu-i ca la noi de sărbători!  Amin.

Pr. Vasile Beni