Pr. Vasile Beni: Darurile pe care ni le aduce sărbătoarea Crăciunului

Dragii noştri credincioşi!

       Mai sunt doar câteva zile până ce vom sărbători ziua de naștere a Pruncului Iisus, care este una dintre cele mai frumoase sărbători, care ne poartă pe fiecare dintre noi pe ulița copilăriei și în casa părintească.

  Pentru că de Crăciun, Dumnezeu-Tatăl Îl dăruieşte lumii pe Dumnezeu-Fiul, Pruncul născut în ieslea Betleemului. Este ziua în care sărbătorim cel mai mare Dar pe care ni L-a făcut Dumnezeu de la creaţie, pe Domnul nostru Iisus Hristos, Care a venit: ,,Să se nască/ Şi să crească/ Să ne mântuiască!”. Iar acest adevăr de credință noi îl mărturisim în frumoasele noastre colinde. Am putea spune că ne-am născut și am crescut cu colinde, de aceea în cele ce urmează foarte pe scurt mă voi opri asupra învățăturii despre colinde și mai apoi asupra darurilor Crăciunului.

       1. Despre Colinde.  Nașterea după trup a Domnului nostru Iisus Hristos este înfățișată în Sfânta Scriptură ca eveniment istoric și ca taină dumnezeiască. Puține popoare din lume au întâmpinat venirea Fiului lui Dumnezeu în lume cu atâta caldă îmbrățișare și au exprimat-o cu atât de bogată comoară cum sunt colindele noastre religioase, și anume că Nașterea Domnului anuală e mai mult decât o comemorare, mai mult decât un praznic, mai mult decât o noapte festivă,  ea este nu numai amintirea evenimentului, ci evenimentul însuși, tot atât de real ca și acela din Betleem. 

    Colindele sunt o „Biblie populară”.  Pentru că țăranul român a încercat mereu să umanizeze imaginea lui Dumnezeu, a Pruncului Sfânt şi a Maicii Sale, pe care Îi prezintă asemenea lui, alături de o revărsare a binecuvântărilor asupra întregii creaţii. Versurile colindelor descoperă un mesaj teologic de o intensă trăirea duhovnicească, fie că este afirmat explicit sau nu, întreaga cultură fiind plină de simboluri ale moralei creştine, transmise din generaţie în generaţie.

 Dacă în Biserică Dumnezeu este gazda și noi suntem oaspeți, în colindă Dumnezeu este oaspete, iar noi suntem gazdele care îl primim pe Dumnezeu în viața și în casa noastră.

   Colindul este o neprețuită zestre spirituală pe care o moștenim din moși - strămoși. El este sfânt, pentru că transmite un mesaj ceresc, o veste de la Dumnezeu. Pentru că în cuvinte simple, pe melodii armonioase, colindele transmit adevăruri profunde. Colindele împlinesc proorociile -  „Astăzi S-a născut Mesia” -  şi fac ca spusele Arhanghelului Gavriil către Maica Domnului să devină „O ce veste minunată”!, exprimând în final iubirea lui Dumnezeu faţă de noi, creaţia sa.  Hristos a fost trimis în lume „Să se nască,/ Şi să crească,/ Să ne mântuiască”.

  Cetele de colindători rostesc adevărate predici, colindătorii devin hristofori și teofori, adică purtători de Dumnezeu, întrucât ei duc asemenea îngerilor şi păstorilor vestea Evangheliei din casă-n casă.

   Colindul a fost o Biblie deschisă în vremurile de restriște în care puțini erau cei care ştiau carte, astfel, colindătorii erau (precum sunt și astăzi) și mari misionari ai Bisericii, căci prin colinde, ei nu fac decât să relateze cele întâmplate la Betleem, iar cei care-i ascultă primesc în amănunt istorisiri pe cât de adevărate pe atât de emoționante despre Naşterea Domnului

      2. Darurile Crăciunului.  Sunt multe și frumoase și ne oprim doar la câteva dintre ele:

        Privirea spre Dumnezeu.  Alexandru Schmeman ne spune că: ,,Fiecare sărbătoare ne cheamă spre vederea lui Dumnezeu” ,,Ce-ați văzut păstori/  Sculați până-n zori/ Am văzut pe Nou-Născutul/ Pe Iisus din cer venitul/ Prunc Dumnezeiesc, Fiu Dumnezeiesc”. 

Linişte şi pace în suflet. Pentru cel puţin câteva zile, sufletul e mai puternic decât trupul. Pentru câteva zile, orgoliul e călcat în picioare. Pacea este fundamentul vieţii fiecărui om în parte, al legăturilor unul cu altul şi al întregii omeniri. Iar această pace vine de la Pruncul născut în iesle şi noi putem să cântăm cu îngerii: ,,Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace şi între oameni bună voire!”

    Căldura familiei. Această frumoasă şi aşteptată sărbătoare, pentru toţi ar trebui să însemne venirea acasă. Şi mă gândesc aici la fraţii noştri reveniţi din străinătate sau din alte părţi. Şi despre care ştiu că acolo unde sunt, mulţi duc o viaţă grea, pentru că poate sunt urâţi şi invidiaţi de semenii şi fraţii lor, sunt dispreţuiţi, înjosiţi şi prost plătiţi. Nu contează cât de mare e casa sau cât de bogată e masa. Prima poate semăna cu un grajd, iar a doua cu o iesle. Importantă e căldura, bucuria unui cămin. Şi cred că acum, de Crăciun, ei înţeleg cel mai bine că în viaţă ai degeaba multe şi mărunte, dacă nu ai un ,,acasă”, adică un loc unde să te retragi cu drag. Cei care mai aveți părinți să nu uitați să mergeți să-i colindați, pentru că mergem la prieteni şi cunoscuți dar părinții sunt cei care ne aşteaptă nerăbdători şi cu mult drag.

      Îndreptarea spre celălalt. Pentru mulţi alţii dintre noi, Crăciunul înseamnă îndreptare spre celălalt. În timpul anului ne jignim, ne certăm, ne urâm, ne duşmănim, ne rănim cu patos. De Crăciun, pentru câteva zile, lăsăm armele jos din mâini şi le umplem cu cadouri. De Crăciun ne îndreptăm spre ceilalţi. Ducem daruri celor care au cu adevărat nevoie, facem o bucurie unui copil sărac şi, mai ales, măcar pentru câteva zile încercăm să ne împăcăm unii cu alţii.

    Să ne rugăm să ne ajute Bunul Dumnezeu ca dulcele ecou al colindelor şi imaginea celor dragi în suflet, să ne aducă tuturor, Crăciun fericit, sărbători binecuvântate cu multă sănătate, pace, linişte şi iubire și să nu uităm mesajul frumos al colindului care zice:  

,,Acum te las, fii sănătos,
Și vesel de Crăciun.
Dar nu uita, când ești voios
Române, să fii bun!”.

Amin!                             

Pr .Vasile Beni