Preotul Simeon Cristea – slujitor vrednic al Bârgăului

Părintele Simeon Cristea a slujit cu vrednicie și devotament Parohia Ortodoxă „Înălțarea Domnului” din Susenii Bârgăului între anii 1969-1977, fiind succesorul vrednicului de pomenire, preotul Nicolae Cristea (1928-1969). Părintele Simeon s-a străduit și a reușit să continue misiunea sacră a înaintașilor săi la altarul Sfintei Biserici.

L-am cunoscut pe părintele Simeon în 2017, an în care a vizitat biserica noastră din Susenii Bârgăului, oficiind Sfânta Liturghie alături de preotul Gabriel Pugna. La finalul Sfintei Liturghii, cuvântarea preotului Simeon a emoționat întreaga biserică până la lacrimi. Credincioșii parohiei prezenți la Sfânta Liturghie s-au bucurat nespus să-și reîntâlnească păstorul de suflete după atâția ani. De asemenea, și din ochii părintelui Simeon izvorau lacrimi pricinuite de bucuria revederii cu credincioșii pe care i-a păstorit și i-a iubit.

Fiind student la Teologie și cântăreț la strana din Susenii Bârgăului, l-am vizitat de mai multe ori pe părintele Simeon la reședința sa din Cluj-Napoca, unde am avut ocazia să-l cunosc mai bine pe preotul, și mai cu seamă, pe omul Simeon Cristea. Lucrul care m-a impresionat cel mai mult a fost răbdarea cu care părintele a pășit pe întreg drumul vieții sale. De fiecare dată când dialogam, fie la telefon, fie fizic, mă sfătuia „să găsesc răbdarea și să o îmbrățișez”. A fost omul care a avut răbdare cu fiecare om care îi trecea pragul casei, lucru pe care îl menționează și credincioșii din Susenii Bârgăului contemporani cu el. Tot mărturiile credincioșilor îl descriu pe părintele Simeon Cristea ca fiind un om blând, pe care nu l-au văzut supărat niciodată, capabil să ajute pe fiecare.

Unul dintre sfaturile sfinției sale, care este de actualitate, li se atribuie mai ales celor tineri: „Să nu fiți cu fruntea încrețită și nici cu ochii aprinși de mânie oriunde vă va plimba Dumnezeu pașii”.

Acum că îl cunosc mai bine, pot afirma cu privire la părintele Simeon că îl bucură nespus lucrurile mici, dar cu valoare mare. Mereu îmi cerea ca, atunci când merg la Bârgău, să fac poze la biserică, la clopote și la întregul sat pe care, la revenirea în Cluj, să i le împărtășesc.

Un alt lucru pe care îl admir la părintele Simeon este faptul că își amintește cu exactitate persoanele pe care le-a cunoscut și pe care le-a respectat în timpul copilăriei și păstoririi sale la Bârgău. Îmi spunea că mereu îl poartă în rugăciuni pe părintele martir Augustin Pop de la Mijlocenii Bârgăului, pe care îl alinta „Gusti” și care a fost preotul copilăriei lui. „Slujbele părintelui Gusti mi-au marcat copilăria și adolescența. O bună parte din formarea mea i-o datorez lui”.

În ceea ce privește cariera sa ca profesor al Seminarului Teologic de la Cluj, părintele Simeon Cristea s-a arătat a fi devotat. Mereu îmi spunea că se adresa elevilor/studenților cu apelativul „stimate domnule elev/student”. Era un profesor îndrăgit, la ale cărui cursuri tinerii participau cu drag.

Mesajul pe care m-a rugat să-l transmit tuturor credincioșilor bârgăuani și nu numai este acela că părintele Simeon Cristea îi poartă în rugăciuni pe toți și le transmite tot ceea ce este mai frumos pe lume. Datoria noastră este de a ne ruga Bunului Dumnezeu să-i dăruiască sănătate și har în rugăciuni.