PreTexte CULTURALE LA ARCALIA

Pentru cei care au vrut să scape de „lumea asta smintită” (am citat un promo de pe vremea când TVR Cultural mai emitea câte-o rază pentru doritorii de lumină), revista PreTexte a oferit „o zi de vacanţă” ( o altă trimitere la un alt fel de vremuri, cărţi, autori...). A fost vorba de o întâlnire culturală, i-aş spune mai degrabă o agapă culturală, scoasă din convenţiile specifice. Foişorul înconjurat de verdele crud din Parcul Dendrologic Arcalia, peste care un soare darnic şi-a revărsat prinosul de lumină, toate acestea au avut darul de a ne transporta pe noi, cei prezenţi, „departe de lumea dezlănţuită”.
A fost locul perfect pentru cele două evenimente propuse: lansarea volumului de proză scurtă „Douăzeci”, semnat de Cornel Cotuţiu şi prezentarea revistei Liceului Tehnologic Lechinţa, PreTexte, ajunsă la cel de-al treilea număr. Numeroşi oameni de cultură au găsit răgazul să ne fie oaspeţi: Mircea Cupşa, Ioan Seni, Ioan Neagoş, Vasile Filip, Menuţ Maximinian, Zorin Diaconescu, Liviu Păiuş, Icu Crăciun, Ilie Hoza, Iacob Naroşi, Olimpiu şi Ionela Nuşfelean, Ciprian Moldovan şi, desigur, autorul cărţii, Cornel Cotuţiu. Acestora li s-au adăugat cadre didactice, părinţi, elevi, toţi având o legătură directă sau indirectă cu revista PreTexte. În postura de amfitrioni au fost doamna profesor Daniela Hlinca şi directorul Liceului Tehnologic Lechinţa, Raluca Baciu. Rolul de moderator al întâlnirii i-a revenit subsemnatului, în calitate de coordonator al revistei Pretexte.
Volumul „Douăzeci” a fost prezentat de Mircea Cupşa, Icu Crăciun şi Olimpiu Nuşfelean. Dacă primul vorbitor a făcut o evaluare a cărţii din perspectiva unei prietenii apropiate pe care o are cu autorul, domnul Icu Crăciun a prezentat auditoriului o analiză aplicată, detaliată a pieselor care compun volumul. Aproape fiecare proză a fost citită într-o anumită cheie de lectură, găsindu-i-se anumite valenţe sau conotaţii. Ceea ce dă totuşi o notă comună volumului, în opinia scriitorului măierean, e imaginea morţii sau moartea însăşi ca temă recurentă. Faţă de acest fenomen ultim al fiinţei, constată Icu Crăciun, Cornel Cotuţiu manifestă o predilecţie, o plăcere căutată de a broda o fină ţesătură textuală, moartea devenind o „dragostea mea” (a autorului volumului).
Olimpiu Nuşfelean a ţinut să mai adauge faţă de cvasi-exhaustivele aprecieri ale lui Icu crăciun faptul că arta domnului Cotuţiu ca prozator, pentru cei care-l cunosc mai îndeaproape, e camuflarea rafinată a eului biografic în „pielea” eului auctorial.
Domnul Vasile Filip, prin alocuţiunea sa, a scos în evidenţă, printr-o lectură intertextuală, filiaţia prozei „Aleea Castanilor” (din cuprinsul volumului lansat) cu „Metamorfoza” lui Kafka. Dincolo de această deschidere spre literatura universală, domnul Filip a sugerat o rodnică pistă de interpretare a comuniunii om-natură atât de frumos tratată de Cornel Cotuţiu în această piesă literară.
O intervenţie asupra cărţii în discuţie a avut şi subsemnatul. Am opinat despre viabilitatea textelor care compun volumul antologic „Douăzeci”, texte care, deşi îşi trag „seva” dintr-un secol nu de mult încheiat, „rezistă” la o lectură făcută de un ochi tânăr. Pentru mine, esenţa prozelor volumului se regăseşte în capacitatea domnului Cotuţiu de insolitare a realului şi, ca o consecinţă, a orizontului de lectură al cititorului. Autorul are un acut simţ al realităţii şi transmite naratorului precizia unui decupaj al detaliilor semnificative, percutante. Câteva alte consideraţii despre coperta întâi a cărţii s-au dorit a fi tot atâtea indicii despre insolitarea pe care aceasta o transmite încă de la prelectură.
În partea a doua a întâlnirii, numărul trei al reviste PreTexte a beneficiat de prezentări din partea domnilor Vasile Filip, Menuţ Maximinian şi Olimpiu Nuşfelean. Într-un preambul, subsemnatul a expus publicului parcursul extraordinar pe care PreTexte l-a avut până acum, punctând câteva dintre realizările notabile (câştigarea locului I la concursul de reviste şcolare organizat de Inspectoratul Şcolar Judeţean, participarea la o dezbatere pe seama revistelor şcolare organizată de Biblioteca Judeţeană „George Coşbuc”). Înnoirea grafică, conţinutul şi preocuparea pentru valoare ţin să marcheze ambiţia acestei reviste de a deveni un reper cultural (şi nu doar zonal) şi un etalon al şcolii lechinţene. Iată de ce vrem să ne asociem, de acum înainte, cu asemenea evenimente culturale. E o trecere la un alt nivel pe care PreTexte o merită.
Toate aceste consideraţii au fost confirmate şi de către domnul Filip prin faptul că PreTexte e o publicaţie de ţinută, care reuşeşte să surprindă la modul plăcut deopotrivă prin cantitate şi calitate. Şi au fost oferite exemple în acest sens, extrase chiar din numărul ultim al publicaţiei noastre: interesul pentru readucerea în atenţie/ popularizare a unor personalităţi istorice/culturale – Iuliu Hossu, Ion Pop Reteganul, din domeniul ştiinţei – Constantin Dulcan sau interesul pentru specia jurnalului (un martor al formării personalităţii, dar şi al scriiturii adolescenţilor), care a fost şi tema secţiunii de creaţie literară.
Pentru Menuţ Maximinian, PreTexte este deja un pariu câştigat. Revista îi apare opinentului ca o publicaţie culturală cu o identitate bine definită. Ea are o structură care o impune, acurateţe (o limbă curată, fără greşeli), dinamism prin aspectul grafic, titluri sau jocuri de cuvinte care atrag atenţia cititorului.
Scriitorul Olimpiu Nuşfelean a remarcat încă o dată proiectul inovativ, unic pe care PreTexte îl dezvoltă. E vorba de o revistă care îmbină în mod natural o multitudine de domenii, de autori, de experienţe de învăţare, de tipuri de mesaj, de posibilităţi de exprimare.
Preşedintele ASTRA Năsăud, domnul Ioan Seni, a ţinut să felicite pe toţi cei care au contribuit la realizarea PreTextelor. Iar onoarea de a concluziona această prezentare i-a revenit domnului Cotuţiu. PreTexte este, în opinia sa, una dintre cele trei publicaţii din mediul rural care îşi merită pe deplin numele. Atuul ei constă în modul în care trinomul „părinte – elev – profesor” este pus în valoare. Iar ancheta din numărul curent despre condiţia dascălului a fost remarcată în mod special, deoarece „asemenea demersuri se fac tot mai rar...”
Credem că prin ceea ce s-a întâmplat în această după-amiază de vineri la Arcalia, la mijloc copt de cireşar, am oferit o alternativă de a fi „la ţară”. Sau, ca să-l citez pe domnul Cotuţiu, „la noi”. Am oferit PreTexte de a insolita. Prin cultură. Prin normalitate.