Prin milă Dumnezeiască supravieţuitor

Într-un ciclu de mai multe articole găzduite cu amabilitatea caracteristică de Cotidianul nostru local Răsunetul dedicate aniversării la 26 noiembrie 2011 a o sută zece ani de la naştere şi optzeci şi cinci ani de la instalarea în funcţie ne-am referit la unele aspecte legate de personalitatea, activitatea şi suferinţele inimaginabile de care a avut parte Părintele protopop iconom stavrofor POP AUGUSTIN, martir al bisericii noastre naţionale şi al neamului nostru românesc, care a păstorit în Parohia Ortodoxă Română de la Mijlocenii Bârgăului vreme de peste 47 ani, respectiv între 19.09.1926 - 01.11.1973. Pentru o mai bună înţelegere a omului şi slujitorului cu har în întreaga sa anvergură şi complexitate am apelat la D-na Maria Holbură, artist liric la Filarmonica de Stat Transilvania din Cluj-Napoca, între anii 1972 – 2010, care şi-a petrecut cei mai frumoşi ani din viaţa în familia părintelui, pe care am rugat-o să ne acorde un scurt interviu, pe care îl vom reproduce în cele ce urmează :

- Cine sunteţi de fapt D-na Mia ? Vă adresez această întrebare în numele cititorilor pentru că personal vă ştiu şi ne ştim foarte bine având chiar ascendenţi comuni întrucât bunica Dvs. paternă, înainte de căsătorie a purtat numele de Sereţan.

- Sunt fiica lui Simion Holbură, fostul făt al bisericii de la Mijloceni, un cunoscut şi renumit cojocar din zonă şi a lui Nazarica Holbură, nepoata fostei învăţătoare Pop Rafila, soţia preotului Pop Augustin. Casa părintelui a fost din totdeauna o casă primitore şi cum familia sa n-a avut copii, aici au crescut şi s-au format nepoţi de ambele părţi, printre care s-a numărat mama şi unchiul meu Cojoc Toma, de la Ruştior, ca să-i nominalizez doar pe câţiva. Aşa se face că familia noastră a fost în fapt multă vreme o componentă a familiei părintelui pentru că ne-am gospodărit împreună, am avut menaj comun, aici m-am născut, tot de aici am urmat liceul şi facultatea. Sunt dublă licenţiată în filologie – italiană şi filologie – spaniolă a Facultăţii de filologie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj -Napoca, deci de formaţie sunt profesoară, dar am renunţat la activitatea didactică în favoarea artei interpretative, iar vinovat fără vreo vină pentru acest lucru este chiar părintele Pop Augustin pentru că încă de mică mă ducea la biserică unde îi dădeam răspunsurile la strană. Îmi reamintesc şi acum Paraclisul Maicii Domnului, Prohodul Domnului, Învierea, Colindele, Tatăl nostru, Îngerul a strigat de Ciprian Porumbescu şi altele. Acest compozitor i-a fost se pare foarte apropiat sufleteşte încă din perioada studenţiei, când la Sibiu a interpretat cu mult succes pe scena teatrului municipal rolul principal din Opereta Crai Nou.

- Ştim că părintele a fost un slujitor cu har al credinţei noastre strămoşeşti şi a lui D-zeu, desfăşurând o activitate deosebit de prodigioasă pe tărâmul vieţii spirituale, în slujba bisericii şi al neamului nostru românesc fiind înzestrat şi cu un talent nativ de excepţie. Ce ne puteţi spune despre acest lucru ?

- A fost descendent al unei vechi familii de slujitori ai Domnului. Tatăl său, Pop Ioan a fost tot slujitor al Altarului în Parohia Bălan din judeţul Sălaj la fel ca şi unchiul său părintele protopop Aurel Munteanu ( 02.05.1882 – 10.09.1940 ) de la Huedin, care s-a jertfit pentru credinţă, pentru cauza moţilor şi a neamului românesc. Părintele Pop Augustin a dus mai departe tradiţia familiei. Dumnezeu l-a binecuvânt cu o voce angelică, de tenor caldă, deosebit de plăcută. A fost apreciat şi preţuit încă din facultate, iar ca o dovadă a acestui lucru îl constituie faptul că fostul lui profesor de muzică Timotei Popovici i-a dăruit cu dedicaţie cartea sa de Cântări bisericeşti. Din primii ani de activitate a înfiinţat în Parohia de la Mijloceni un cor mixt pe patru voci. Punea foarte mult suflet şi pasiune în tot ceea ce făcea, iar în aceste condiţii nu e de mirare că s-a ajuns la interpretări pe 4, 6 sau 8 voci, iar faima corului său a crescut continuu. Înainte de război a primit chiar şi o invitaţie din partea Radioului Bucureşti, dar raptul din 30.08.1940 i-a/ne-a spulberat această unică şansă de a-l putea audia astăzi.

- Date dintre cele edificatoare relevă faptul că vreme de aproape şase decenii bunul şi vrednicul părinte a fost sufletul şi catalizatorul tuturor activităţilor din comunitatea de la Mijloceni, aportul său la dezvoltarea şi afirmarea economică, socială şi culturală a acesteia fiind unul de prim ordin şi de netăgăduit, problemele educaţiei şi creării unor condiţii optime pentru desfăşurarea procesului instructiv-educativ aflându-se mereu în centrul preocupărilor sale.

- E adevărat, iar în acest sens stau mărturie unele lucrări de anvergură cum au fost cele de refacere a vechii biserici, care a căpătat o formă nouă cu 4 turnuri mici şi un turn principal, refacerea picturii interioare, a tencuielilor exterioare care s-au realizat cu cărămidă intercalată similară celei a Catedralei metropolitane de la Sibiu. După cel de-al doilea război mondial când s-a spart clopotul cel mic a fost returnat mărindu-l de la 70 la 120 kg. Operaţiunea a costat 5000 lei, pe care au suportat-o pe din două împreună cu fătul bisericii. De asemenea, pe spesele sale a cumpărat un clopot mare de 300 kg în valoare de 12.500 lei pe care l-a comandat la un atelier din Bucureşti. În sprijinul acestei acţiuni, ce şi-a dorit-o foarte mult ca expresie a biruinţei în înfruntarea sa deosebit de încrîncenată cu forţele răului din care a ieşit învingător i-a venit în ajutor însăşi Doamne, Doamne, care i-a adus un câştig neaşteptat şi nesperat la loto. A organizat şi condus lucrările de renovare a şcolii, de amenajare a căminului cultural, a sprijinit înfiinţarea cooperativei de consum şi în general întreaga viaţă economică şi socială din comunitate, unde a fost şi a rămas mereu şi mereu vioara întâi.

- Dar despre activitatea sa în plan extraprofesional ce ne puteţi spune ?

- Pentru mine a reprezentat omul harnic şi muncitor la superlativ. Oricând condiţiile îi permiteau trebăluia întruna la stupină, la confecţionat faguri, la stors miere, la plantat şi altoit pomi, arbuşti fructiferi, trandafiri şi arbori ornamentali, la recoltat de fructe şi la alte lucrări în funcţie de sezon. În atelierul său de tâmplărie confecţiona tot ceea ce era necesar pentru casă. Nu lăsa niciodată treaba neterminată chiar dacă de la o vreme vârsta şi suferinţele fizice începeau să-şi spună cuvântul. A avut necazuri încă de tânăr pentru că în timpul studiilor un fost coleg a aruncat din nesăbuinţă spre el o cutie de ghete aprinsă, care i-a provocat arsuri destul de grave la un picior. La acestea aveau să se adauge rănile provocate în noaptea de 10/11 octombrie 1944 de cartuşul ucigaş, care i-a străpuns craniul iar mai tâtziu necazurile specifice vârstei. Nu se plângea însă niciodată. Atunci când osteneala îl copleşea se odihnea câteva minute pe o laiţă din scândură, după care îşi relua activitatea.

- Aş avea o rugăminte, o propunere, cum vreţi să o luaţi, adresată atât Dvs cât şi D-nei prof. Ioana Găurean născută Vlad, D-lui Vlad Daniel, fostul primar de la Prundu Bârgăului şi ruda noastră, D-lui Colonel (r) Simion Popandron şi ceilorlalţi descendenţi ai victimelor Masacrului din 10/11.10.1944 din Bârgău aceea de a contribui şi Dvs la întregirea şi îmbogăţirea fondului documentar existent legat de această tragedie pentru ca cei interesaţi de istoria reală a meleagurilor noastre bârgăoane să poată avea acces la informaţii veridice de care au sau vor avea nevoie.

- Am şi început să fac acest. Chiar recent am publicat în ultimul număr, cel din luna noiembrie 2011 al Revistei Renaşterea a Arhiepiscopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului şi Clujului un articol pe această temă. De asemenea, am acordat un interviu cu acelaşi subiect, ce a fost difuzat de Radio Renaşterea.

- Ne-a convins de importanţa acestui lucru o acţiune personală datând din 11 mai 1978, când i-am solicitat părintelui, iar acesta a fost de acord, să realizăm o relatare audio a evenimentelor, pe care reascultându-o şi reauzindu-i vocea astăzi după mai bine de trei decenii, ne-a impresionat mult deşi am fost părtaş la realizarea ei şi îi cunoşteam conţinutul. Copii ale acesteia le-am dat pentru mai multă siguranţă Prof. Fonogea Nicolae, fostul director al Şcolii Generale din Josenii Bârgăului şi Prof. George-Vasile Raţiu, fost director al Casei Corpului Didactic al Judeţului Bistriţa-Năsăud, amândoi actualmente trecuţi în lumea celor drepţi. De asemnea, n-ar fi rău să vă raliaţi la cei care propun şi solicită sanctificarea părintelui. M-aţi putea întreba de ce nu mă implic personal ? Răspunsul e simplu. Nu vreau să declanşez interogaţii specifice stereotipiilor postdecembriste deşi aş avea suficiente argumente de contracarare pentru că în vreme ce potenţialii detractori cârteau, sugerau, puneau la cale, plănuiau, iniţiau ori chiar desfăşurau acţiuni împotriva bisericii noastre naţionale, ” de combatere a misticismului“ noi realizăm documentare de genul celui amintit, ne interesam la Departamentul Cultelor în legătură cu motivele întârzierii avizării şi autorizării construcţiei casei parohiale de la Mijloceni, îl sprijineam pe regretatul părinte Eugen Trif, succesorul merituos al părintelui Pop Augustin să obţină aprobările pentru materialul lemnos necesar construcţiei ( şi-au depus cereri individuale pentru câte 2 m.c. cota legală destinată persoanelor fizice părintele şi membrii consiliului parohial, iar după aprobare materialul a ajuns la casa parohială). Totodată, am sprijinit pe actualul părinte Moldovan Mihai în finalizarea lucrării de licenţă având ca tema Rugăciunea – legătura omului cu Dumnezeu, toate acestea în condiţiile în care o cunoştinţă comună de-a noastră din Bârgău şi-a pierdut pita doar pentru faptul că ” şi-a încreştinat copilul ! “.

- Întradevăr, părintele merită întreaga noastră osteneală întrucât a fost o personalitate marcantă a zonei noastre, ce a întrunit un sumum de calităţi personale şi trăsături de caracter alese în care predominante au fost zestrea intelectuală deosebită, talentul nativ, marea sa bunătate şi devoţiunea pe care le-a pus cu altruism în slujba membrilor comunităţii şi semenilor săi. Activitatea prodigioasă şi viaţa sa pilduitoare sunt percepute de noi ca o mare binefacere pentru comunitatea ortodoxă de la Mijlocenii Bârgăului, pentru zona Văii Bârgăului şi pentru ţară, iar prin ceea ce a înfăptuit şi prin ceea ce a însemnat părintele protopop iconom stavrofor Pop Augustin a adus faimă şi valoare, contribuie la promovarea imaginii comunităţii noastre şi a meleagurilor bârgăoane în ţără şi în lume, devenind o emblemă tot mai cunoscută, stimată şi apreciată.