Prizonier, în Siberia

Pe târnațul casei, badea Imre o așteaptă pe doamna care venea înspre el, cu caietul sub braț. Ca să- i povestească, despre una sau despre alta și ea să noteze.

Din ceea ce el își mai aduce aminte…

-Auzi, doamnă, dumneata scrie cum îi putea , că eu ț- oi povesti !  Am să- ți spun despre tata. Destre tata și despre război. Războiul cu nemții, din 44.

Tata o făcut școala de instructori, în Ungaria, la Debrecen. Da, să instruiască militarii din satele din jur .La noi era un centru mare ,atunci, cu războiu, lângă Gherla.

După ce o început, l- o dus pe tata pe front. O luptat cu rușii. Nemții o ajuns până în Siberia. Da, ei n- o rezistat la frig, ca rușii. Rușii aveau atunci, cea mai mare putere, de pe fața pământului.Țara lor era și lungă și lată, mai mare ca tăte !Așa că i- o biruit pe nemți și o început să- i împingă dinapoi, spre România și mai departe, până-n Germania.

Oamenii noștri o ținut atunci cu Austro –Ungaria, c așa  o fost la început. I- o adus dară dinapoi, până la Bekescsaba, în Ungaria. Din spate, îi împingeau rușii.

Până să- i ajungă din urmă, ai nostri o cuprins ei un grajd, s -o cazat și ș- o tras sufletu’. În grajd, cu ei era și un neamț, un SS- ist. Semnu acela, SS  însemna ,,până la moarte !’’

Neamțu o rădicat mitraliera, să atace rușii. Românii o zis să nu tragă. El n- o ascultat și o pus pușca la oci.  Atunci, un secui de pe secuime i- o dat cu patul puștii și l- o aruncat în iesle. Dacă nu, îi distrugea pe tăți, doamnă.

-Și, ce- o făcut ?

-Păi, ce ? O scos cămeșile albe de pe ei și le- o vânturat, în semn că s- o predat, la ruși.

Rușii aveau niște mitraliere, Katiușa. Nu te puteai pune cu ele ! S- o predat.

I -o luat, i- o împărțit , i-o dus la tren ,le- o dat conseve și pâine -kleba –îi spunea. I- o  trimăs în Rusia, în pustietate.

O săptămână i-o dus cu trenu. I- o dus cu,, bou-vagonu’’ știi ce- i acela, doamnă ? Cu care cărau vitele.

Mai opreau, prin gări, că nu mai puteau. Când o ajuns, le -o dat haine rusăști-salopete. Le -o fixat, le- o o numit locul de munca, la cariera de pceatră. Îi băga la lucru, la scos bucăți de pceatră, din mină .

No, o vinit și iarna. Da, de lucrat, lucrau continuu, doamnă. Și iarna, că acolo nu era frig, sub pământ ! Nu era slobod să nu lucre !Patru ani, atâta !

Pușcau cu dinamitele și cu trotil și scoteau piatra cu vagoneta.

Mâncarea era tare slabă. La câte o săptămână, pe câte zece, din ei, îi bâga la bucătărie ,să ajute. Numa atuncea se săturau, doamnă ! Mâncau varza, ca  și caprele și cartofii, ca mărul, doamnă !

De atâta foame și sărăcie, i -o umplut păducii. Îi mâncau de vii și slăbeau de atâta chin și foame și unii mureau. Mureau, pe capete !

Făceau atunci, o groapă, în pământ, cu excavatoru, îi îngropau dezbrăcați și aruncau peste ei var. Ca să dezinfecteze. Apoi îi acopereau cu pământ.

Ne  spunea tata că aveau porție de duhan, să fumeze. ÎI zicea mohorcă. Da, nu țigări, că frunze uscate și o înveleau în ziar, da’ cu porția și asta.

În vecini era o cantină unde măncau . Nu se găsea sopon, să se spele. La prizonieri le dădea o singură bucată și aceea, mică.

Tata avea un  prieten. După ce plecau toți de la baie, ei rămâneau și  tata rădica sita de la duș și culegea bucățile de sopon ce  le pica  din mâini. Luneca din mână și îl pierdeau. Așa făceau !

Apoi o găsit un ceaon și noaptea îl cerbeau ,îl puneau în cutii de conserve și îl făceau rotund. Îl vindeau la doamnele de la bucătărie în schimbul la doi-trei cucuruzi necopți. Ei îl frigeau și îl mâncau. Numa toamna, târziu, mai aveau parte de o mâncare bună. Iată  cum ! Ce -o făcut ?

În brazii de pe lângă  dormitoarele lor , aveau cuibul multe ciori. Încet, noaptea se suia , băga mâna în  cuib și le prindea, cum stăteau, pe ouă.

Aducea cioara jos, o cebea și așa o mâncat carne. Prima dată, după un an de zile.

Apoi, a doua oară, în  iarnă. Ia, cum ! Pe prizonieri i- o aliniat pe patru rânduri ,i- o încolonat și i- o dus la lucru. Așa mergeau. Un rus, cu arma, în față, altul, în spate, altul în stânga, altul, în dreapta. Dacă încercai să ieși din rând sau să fugi, te împușcau.

Mergând ei încolonați, pe drum o văzut o găină îngețată. Undeva, deoparte, la trei metri. Ce să facă, cum s- o ieie de acolo ? N -avea cum ! S -o pus la lucru  și când  s- o întors, s- o pus pe partea de către șant, unde era găina. Tata o strigat apoi la paznic- îi zicea nacelnik-, dar acela i-o răspuns ; ,,Du- te- n p …a mă-tii !’’

Tata i- o explicat că o văzut un ziar și  că vrea să- l ieie. Ziar pentru mohorcă.

L- o lăsat, o luat repede găina, o ascuns -o sub manta.

Tata o învățat limba. Știa să numere. Ne- o învățat și pe noi.

O ajuns acasă, la ei, unde dormeau, o adunat găteje și o făcut foc, de cu seară. O cert găina, până la trei noaptea. În patru ani, asta i- o fost mâncarea cu carne ! Așa s- o întâmplat, doamnă !  

Apoi, să vezi, cum o lucrat din  greu, s -o încerbântat și i s- o făcut o uimă sub braț. Mareee… N - o mai putut să margă la lucru. L -o lăsat la dormitor. Dimineața o venit un doftor și  i -o arătat.

L- o dus la spitalul de prizonieri. Mai era un spital, dar aesta era numa pentru prizonieri.

Aici o slăbit tata ,de o ajuns 45 de kg. Atâta durere și era tratat mai mult, fără medicamente. Așa era  pe -atunci !

Apoi, acolo o fost și nemți, luați prizonieri. Oameni învățați, mulți, prinși cu razboiu și duși să lucre pentru ruși. Aeștia - o rădicat făbrici, doamnă !

Pe tata l- o dus la o doctoriță  tare bună la suflet. L -o întrebat dacă are copii acasă. Era cu grad de maior, femeia. L-o țânut în spital două săptămâni și l-o operat. I o dat morfina și l- o adormit. Doctorița aceea, o stat o noapte lângă el, până s- o trezit. Auzat- ai d- ta ,așa ceva ?

După alte două săptămâni, doftorii o făcut o revizie  și l- o reformat. I- o făcut pașaport să vină acasă, că nu mai putea lucra. Cam la o jumătate de an venea câte un transport și îi aducea acasă, cu ,,bou- vagonul’’.

O săptămâna o tot venit . Se opreau prin gări și prin piețe  și cerea de mâncare,, davai capusta !’’  adică, cereau  cureci, să mănânce. Rodea, ca și caprele, doamnă !

O ajuns la Sighet și o așteptat trenu care mergea la Cluj. De la Cluj, la Gherla. De acolo, mai sunt înca treizeci de km până acasă, dacă vii pe jos. O venit pe la Fizeșu Gherlii și  pe la Buza.

Prin satele acelea, undeva, niște oameni rădicau o șura. O femeie mai miloasă, l-o văzut trecănd  și l- o cemat să- i deie să mănânce. Mâncau mămăliga cu tocăniță de pui. I- o pus și lui. Când o văzut oamenii aceia cum mănânca, o cerut să- i deie lui tata mămăliga și ei o mâncat cu mălai copt în ler. O mâncat tata o mămăligă întreagă, cât pentru patru  cosași !

Îmi amintesc că ne- o mai spus că  pe drum, într- o gară, o întâlnit o femeie cu un ziar în mână. Româncă. Citea și întreba pe oricine dacă nu i- o văzut bărbatul, luat și el prizonier. Tata i- o spus că acolo unde o fost el, nu l -o cunoscut. Poate, în alta parte…

Femeia ceea i- o dat niște bani lui tata. Pe ei, doamnă, ne- o luat tata bomboane, nouă. Așa o venit din Siberia. Cu bomboane, pentru noi.

Mama nu mai giuie cu mâncarea ! Să- l ajute să pună carne pe oase, că era vai de el, numai osul și pielea !

Da, l- o îngrijit, cum știa mai bine, bucuroasă că l- o văzut acasă, la copii. Ceilalți, patru, luati și ei prizonieri, niciunul nu s -o mai întors.

O murit , doamna, pe unde o  apucat, muncind din greu. Câte patru ani…

Aesta o fost războiu, doamnă și ce ț- am povestit eu, o fost istorie, doamnă și lumea – n-o știe! De  aceea ți- am spus- o !Scrie d- ta acolo, cum poți !