A fugit cu alesul inimii de Rusalii, la „Înstruţatul Boului”

 

 

Un dialog cu Flora Şutea, de 74 ani, din Tăure, ne readuce în actualitate unul dintre cele mai vechi obiceiuri agrare „Înstruţatul Boului”, dar şi dragostea ce i-a purtat-o soţului, cu care a fugit „în lume” acum 54 de ani, chiar de Rusalii, fiind druşca acestuia la ceremonial.

 

          Rep.: - Cum începea obiceiul „Înstruţatul Boului”?

          Flora Şutea: - În joia dinaintea Rusaliilor, patru feciori mergeau după boi, pe care îi aduc din satul vecin. Noi nu avem în Tăure decât vaci şi, atunci, Consiliul Local ne dă bani ca să aducem boii de la Zagra.

          Sâmbătă, feciorii îşi pun câteva o fată (la noi se zic druşte), gagică, cum zic tinerii de azi. Eu de acolo m-am cunoscut cu bărbatu’.

          Rep.: - După ce au venit în sat cu boii, unde-i duc?

           - Îi duc în câmp şi acolo îi ţân până în zâua de Rusalii. Sâmbătă iau un ştraif şi merg pe sat, unde sunt flori pentru cunună (bujori, ochiul boului, nevestele). Strâng florile de pe la case, dar şi spice de grâu pe care le aduc pentru cunună. Când îi sâmbătă seara, într-o vreme, se îmbracă feciorii şi copiii în bgiduşi.

          Rep.: - Adică se maschează?

          - Pun o curea şi, pe lângă ea, drongi (clopote de la oi). Merg la pădure şi aduc o rudă lungă care va folosi tot la obiceiul de înstruţat.

          Rep.: - Cum se alege casa de unde porneşte ritualul?

          - Dintr-un capăt de sat, dinspre Nimigea.

          Rep: - Şi dacă omul nu vrea să înceapă de la el?

          – Nu există aşa ceva. Sigur că vrea. Când îi duminică dimineaţa, fac coroana mare cât o masă ca să cuprindă capul boului. Până atunci, de joi, cei patru feciori o grijit pe rând boii.

          Rep.: - Îs legaţi? Ce mănâncă?

          – Iarbă de pe tău. Nu îi legaţi, numai îi păziţi.

          Rep.: - Dacă feciorul care îi cu rândul la păzit vrea să ducă boul acasă, să-l ţină în grajd?

          – Nu-i voie. Aşa îi obiceiul de când ne ştim. Boii rămân pe tău. Bgiduşii, duminică dimineaţa, umblă în sus şi-n jos. Feciorii organizează, cu oamenii, împănatul boului, unde se strânge lume multă. Merg fetele, îmbrăcate ţărăneşte, şi cu clopuri de paie bărbăteşti în cap. Pun pe bou lepedeaua şi petele, apoi se pune cununa.

          Rep: - În timpul ăla e slujbă?

      - Da, şi zâce popa să nu merem la înstruţat. În timpul ăsta apar tarabele şi bgiduşii merg şi cer taxă. La un nănaş de-al meu i-o spart farul la maşină, da nu l-o făcut nimic poliţia că o zâs că aşa-i tradiţia.

          Rep: - Cum îs mascaţi?

          - Mire cu mireasă şi tot felul de arătări.

          Rep: - Nu îşi puneau, în trecut, şi frunză din pădure?

          – Ba da, şi dormeau lângă pădure până apăreau oamenii de pe sate. Aveau, pe lângă ei, frunze de tei, dar şi casa o îmbrăcam tot cu frunze de tei. După ce s-o împănat boul, vine şi muzica. Ies cu boul spre sat, cei patru ficiori fiind îmbrăcaţi ţărăneşte, având în picioare opinci cu obdele din lângă, dar şi tricolorul la brâu.

          Rep:- De ce îşi pun clop bărbătesc fetele în cap?

          - Clopul îi a feciorului care le-o chemat şi el, având grijă de bou, nu poate să îl ţână ca să nu îi pice. Pe drum se strâgă: „Mână, bade, boii bine,/ Nu ţânea ocii la mine/ Ocii mei îs măsălăi/ Şi-or şeluii boii tăi/ Şî pe tine pe lângă ei” sau „Struţâşor de grâuşor/ Nu-ţi bănui bădişor/ Pân ce ne-am iubit cu dor/ Şi ne-am lăsat mai uşor/ Să iubesc alţii mai bine/ Dragostea de ei rămâne”. Iese proprietarul casei cu găleata cu apă şi cu cupa cu horincă. Aruncă apa pe boi, dar şi pe oameni.        O dată, o adus juncani şi s-o trântit pe jos. Tot venind cu ciuituri, ies oamenii pe la porţi şi îi udă, apoi ajung în centru, la popa, în faţa monumentului.

          Rep: - Mai demult, când nu erau tarabe, era ceva de vândut?

          - De când mă ştiu o fost cel puţin şatre cu cireşe. Pe masă e un blid de lut cu grâu, o găleată de apă şi un struţ de busuioc. Se înconjoară masa şi s-aruncă grâu din farfurie. Amu nu mai ţâpă grâul peste casă cu blidul pentru că în 72, o femeie o venit cu blidul şi când o dat cu el peste casă, fiind crăpat, o parte o venit la un om în cept şi o fost gata să-l omoare. Apoi, duc boul la Căminul Cultural, unde-l dezbracă şi cununile le pun pe perete. În trecut, boul era băgat la o casă unde se făcea şi masa. Urmează balul, unde vin tineri de pe toate satele. Fetele, care o fost druşte, trebuie să-şi ducă feciorii acasă pe omenie.

          Rep.: - Tanti Flora, cum o fost când v-aţi luat cu soţul de Rusalii?

          – Am avut gagic doi ani de zile şi mama nu m-o voit. Când o fost de bou, am avut un văr care, cu bărbatul şi cu încă doi urmau să fie feciorii boului. Eu trebuia să fiu de druşcă la bărbat. Lumea ştia că discut cu el, da mama nu mă lăsa. Spunea într-una „De ce să fii de druşcă că nu te voiesc”. Şi eu îi răspundeam „Mamă, nu-s la el că la vărul Gica”. Vărul meu era din Mintiu şi îl chema Gica, la fel ca pe drăguţul meu. Am minţit. Am fost mai brunetă, da nu m-am lăsat niciodată. M-am gătit şi m-am dus ca druşcă. Atunci, boul se împăna a doua zi de Rusalii, luni. Numai din timpul colectivizării s-o mutat obiceiul duminica.

          Rep.: - Şi acum, când ies icoanele la dumneavoastră la ţarină?

          – S-o mutat religia după obicei şi icoanele se scot a doua zi. După amiază, a doua zi de Rusalii, am mers la joc. Am avut o prietenă, Marea lui Pavăl, ş-am zâs că prietena mea s-o măritat şi eu rămân. Nu eram de rămas, numai aşa îmi era gândul atunci. Bărbatul, de mult zâcea, la fel şi socrii, care erau de acord să mă duc la ei. Mă duc din sat pe la ojână, deoarece atunci fetele, la sfinţitul soarelui trebuiau să fie acasă. Eu m-am înţeles cu bărbatu’ să fugim. Ne-am culcat, cum era atunci într-o singură cameră, eu în patul cu cobăr. Îi dintr-un neam de pipci, de 99 de feluri, fiecare cu câte o idee. Bărbatul o zâs „Na, ce zâci, vin înaintea ta pe tău?”. Acolo era un stânjerel. Cum să mă duc că tata era om ştram (aspru). El s-o dus şi m-o aşteptat. Eu m-am pus în pat nedezbrăcată. La un moment dat, tata o zâs către mama „Tu, Floare, ai slobozât câinele”. Numai atâta mi-o trebuit, am zâs: „Tată, las că mă duc io”. Şi-am luat-o prin şură, peste pârâu, la locul de întâlnire.

          Rep: - Tata o vrut să vă facă o îndemână cu slobozitul câinelui?

          - Nu, aşa s-o nimerit. Mama zâcea mereu „Vai, vai, că nu om putea-o desface de aiesta”.

          Rep.: - Şi de ce nu l-o vrut?

          - Era beţiu, îi mai plăcea câte un pahar.

          Rep.: - Şi de ce l-aţi vrut?

          - Mi-o fost drag că o fost jucăuş. Mereu în joc era primul, la fel şi la nunţi. Iar eu, m-ai cântam pe lângă el. După ce ne-am întâlnit sub pom, bărbatul o zâs să mergem la ai lui. Eu nu am vrut, am zis să mergem la un unceş al lui, că ştiam că părinţii lui îs mai tineri şi dacă vine tata cu scandal, îi gata. După ce m-am dus, vă daţi seama că, deşi nu am avut nimic unul cu altul, în concepţia satului nu mai eram fată. Ai mei s-au trezit şi nu m-au văzut. Să scoală tata Grigore şi zâce „Floarea nu îi în casă”. „Cum, mă? Asta-i dusă cu aiesta”, o zâs mama. Na, io unde m-am dus? La un frate de-a lui soacra, la unceşul Dumitru. Bărbatul meu bate la uşă, mătuşa întreabă „Da, cine-i?” şi el zâce: „Taci mătuşă, taci, că îs io cu Floarea”. O deschis uşa, care era încisă cu un ciocan băgat la zar. Nu o aprins lompa. Ne-o dus în casa dinainte. Toată noaptea ne-am gândit ce om face. Când o fost dimineaţa, lumea s-a alarmat. Toţi ştiau că am fugit. Pe bărbatul meu îl porecleau Ceptucu. O avut, biata mătuşă mare, un borcan de cârnaţi de trie litri şi bărbatul o mâncat din el de foame. Când era soarele lângă deal, dimineaţă, m-am tot uitat să văd dacă nu vine tata. O trebuit să-mi fac conci din coadă. Soacra o sâmţât să suntem ş-o venit şi ne-o cemat să mergem acasă. Când îi seara, am mers la ei. În casă era plin de oameni, iar noi am zâs „Bună seara, ne primiţi?” Şi ei o zis „Cum să nu. Haidaţi în casă”. Mai târziu, Dumnezeu să-l ierte pe tata, că o fost om bun, o intrat în casă. Era a cincea zi de Rusalii. Amu, am crezut că-mi dă cu bota. O zâs către socru: „Mă, Vasâlâie, amu suntem cruscrii, ce să facem cu copiii ăştia dacă o făcut lucru acesta? Să ne înţelegem”. Bărbatul nu a avut casă, eu nu. El o avut 1500 lei, eu 6000. Am vândut o vacă de la părinţi cu 3.500 lei şi mi-o dat diferenţa până la 6.000. Într-un an de zile ne-am făcut cărămizi şi ne-am făcut casă şi am trăit împreună 25 ani, până în 1985, când el a decedat.

          Rep.: - Până la urmă dragostea a triumfat.

     . - Aşa e. Am uitat să vă spun că în sâmbăta după Rusalii noi am fost băgaţi de un om la căpălit. Mama mea s-a dus în Bistriţa să vândă brânză şi ouă şi tata o venit acolo, la loc, şi-o zâs „Dragu tati, hai acasă, să-ţi iei nişte haine că măta îi dusă în oraş şi nu a ştii. M-am dus acasă, la ladă, atunci aşa se măritau fetele cu ladă şi mi-am pus haine în două plase. Mi-am băgat capul în ladă şi mă gândeam că amu, cât îs acolo îmi dă tata cu bota. Tata, săracu, însă o zâs, „Vai, dragu tati, ce-ai făcut?” Iar eu i-am răspuns: „Tată, nu am făcut ce nu o făcut nimeni, că s-o mai întâmplat. Amu ce să fac. Ai văzut că pe mama nu am putut-o aduce la cale. Dumneata ai zâs că nu îţi place zama de baraboi”. Mama o vrut să mă mărite după Ionucu lu’ Surducu că o avut casă de cărămidă. Eu însă am iubit pe Gica, chiar dacă o fost mai beţiv şi n-o avut nimic. O venit mama acasă şi l-o întrebat pe tata unde am găsit ceia. „Apoi, tu fomeie, unde s-o găsească, doară ştia unde o punem”. O fost vorbele lui tata. După trei luni am făcut starea civilă, iar apoi ospăţul.

        Rep: - La starea civilă o venit părinţii?

      – Nici vorbă. De abia la nuntă. Am făcut, din dragoste, trei fete.

Rep.: - Amu, cu cine sunteţi în casă?


 - Sângură.

Rep.: - Până la urmă, mama s-a împăcat cu ginerele?

- Nu l-o avut la suflet niciodată. În 60, când am fugit, am mărs prin tău şi amu, unde să ieşim? Am ieşit pe la lelea Floare a lui Toader, sub un pom, unde ne-am şi sărutat prima dată. Ea ne-o pândit şi tătă viaţa mi-o spus: „Sub pomul meu te-ai sărutat prima dată”. Cu bune cu rele, am dus o viaţă frumoasă – 25 de ani – şi, iată că de aproape 30 de ani îs văduvă. Fetele mele, una îi la Teaca, alta în Bistriţa şi una la Ilva Mare.

Rep.: - Pe fete le-ai lăsat să se mărite cu cine o vrut?

S-o măritat ele, săracele, de tinere, dacă nu au avut tată. Şi cât l-o avut le era câte odată ruşine când îl vedeau beat. Nu am avut bani pentru că toate trei ar fi făcut facultăţi. Însă, bunul Dumnezeu le-o dat o viaţă bună

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5