Prof. Crina Peter: Spiritul cnam-ist a rezistat 100 ani !

- De ce aţi optat în clasa a IX-a pentru Colegiul Naţional Andrei Mureşanu?
- Pe parcursul clasei a-VIII-a am hotărât să dau admitere la un liceu care să aibă profilul Istorie-Ştiinţe Sociale; în acel an doar două licee din municipiul nostru aveau acest profil, Lic. “ Liviu Rebreanu” si Lic. “ Andrei Mureşanu”. Alegerea nu a fost dificilă, deoarece mentorul meu din acea vreme, d-na prof. Ioana Ardelean, mi-a zis ca pot deveni CINEVA, cu multă muncă şi perseverenţă. Se pare ca nu s-a înşelat…..
- Cum a fost prima întâlnire cu colegii, dar cu profesorii?
- A fost emoţionant, mai ales că “îndrăzneala” nu era calitatea mea forte în acea perioadă, iar respectul şi admiraţia pentru profesorii mei mă încercă şi acum.
- Cum era atmosfera la şcoală?
- Era o atmosferă de studio, în care chiulul era exclus, atât pentru faptul că după ora 8,00 porţile Bastiliei- aşa cum era numit liceul pe atunci- se închideau, cât şi pentru faptul că nici unul dintre noi nu ne permiteam să lipsim nemotivat de la vreo oră. Asta nu înseamnă că micile şicane adolescentine lipseau, ele se regăseau în pauze, în excursii sau drumeţii, în activităţile extraşcolare.
- Care este cea mai frumoasă amintire din liceu?
- Cea mai frumoasă amintire este, fără doar şi poate, momentul în care, fiind la ora de Lb. Franceză cu d-na prof. Abrudan Mioara, a intrat val vârtej în clasă profesorul de geografie, regretatul domn Vasile Lupu, care foarte supărat m-a întrebat:,, Ce ai facut la Olimpiada (Judeţeană) de Geografie, sâmbată (18 martie 1995)?” Eu, stupefiată, am răspuns cu o jumătate de glas: ,,Am scris...”, N-am apucat să termin fraza, căci a venit m-a îmbraţişat şi mi-a zis: ,,Mergi la Naţională!” Momentul acela nu se compară cu un altul din liceu. În mare parte, datorită dumnealui, sunt profesoara de geografie de astăzi.
- Ce reprezintă pentru dumneavoastră cei 4 ani de liceu?
- Sunt ani de care îmi amintesc cu plăcere, ani în care îmbinam pregătirea pentru şcoală, deci pentru viaţă cu sportul de performanţă. Culmea, aveam timp de ambele activităţi şi- zic eu- le făceam destul de bine. Au fost ani când au apărut primii “fluturaşi” în stomac, în care au alternat momentele frumoase, cu altele de cumpănă, notele bune cu cele mai puţin bune (prima notă de patru din viaţa mea, obţinută, în clasa a-IX-a, la Fizică, culmea profesor mi-a fost d-na Camelia Tabără, care m-a trezit brusc la realitate şi m-a ambiţionat);
- Destinul v-a adus din nou la liceu, nu în bancă, ci la catedră. Cum vă simţiţi din această postură, predând elevilor de la liceul unde aţi învăţat şi dumneavoastră? 
- Într-adevăr, destinul şi-a spus cuvântul. În 13 iulie 2006, la 2 zile după ziua mea, am aflat că voi susţine examenul de Titularizare, în sala 39 de la Col. Naţ. Andrei Mureşanu. Era sala de clasă unde studiasem timp de 4 ani, în liceu. Mai mult, în ziua examenului, supraveghetorii mi-au spus să mă aşez exact în banca mea de odinioară, deci totul era de bun augur. Astfel s-a făcut trecerea de la eleva Lazăr Crina la profesoara de astăzi Peter Crina. Sunt mândră că am şansa să predau la acest colegiu de prestigiu, că pot să îi numesc colegi pe foştii mei profesori, că pot să adaug şi eu câte o părticică, în fiecare an, la desăvârşirea profesională a absolvenţilor de CNAM.
- Suntem la centenar. Vă rog să transmiteţi un gând pentru toţi cei care au absolvit  Colegiul Naţional Andrei Mureşanu, dar şi pentru dascălii care i-au îndrumat.
- Tuturor le doresc sănătate şi putere de muncă, linişte sufletească şi să se regăsească în spiritul cnam-ist, care a rezistat 100 ani. Deci “Per aspera ad astra” şi LA MULŢI ANI!
Interviu realizat de prof. Doina Macarie