Profesorul, inspectorul, scriitorul și colegul Cornel Cotuțiu, la ceas aniversar. La mulți ani!

Mă întorc în timp, închid ochii și-mi aduc cu deosebită plăcere aminte de atmosfera caldă, dar serioasă “cât timp am fost alături profesional” de bunii mei colegi de la Inspectoratul Școlar Județean Bistrița-Năsăud.

Seriozitatea, profesionalismul, empatia și competența adunate parcă într-un buchet caracterizau munca noastră.

Spre neuitare, îi amintesc pe colegii mei, profesioniști desăvârșiți, învredniciți de Bunul Dumnezeu cu mulți ani: Doina Baciu și Cornel Cotuțiu (Limba și literatura română)

Anton Turlaș (Matematică)

Andrei Hegheduș (Fizică)

Ana Fodor (Învățământ special)

Puia Moldovan (Bibliotecă),

Alexandru Olinca (Muzică)

Ionel Tompa (Istorie)

Ioan Rusu (Biologie)

Elisabeta Moldovan (Chimie)

Silvia Rusu (Contabilitate)

Lucia Ștef (secretară).

De asemenea, ne amintim de regretații inspectori Rozalia Brendea și Constantin Treabă (Istorie); Ana Dănilă (Educatoare); Titus Niță (Personal), Ioan Topan (Limbi moderne); Vasile Platon și Adalbert Portik (Învățământ primar); Leonida Ștefănescu (Educație fizică); Ioan Ilieș (Inspector școlar general adjunct); Gavril Hoza (inspector școlar general).

Pe toți i-am considerat mentori, le mulțumesc în gând și mă mândresc că am fost contemporană cu ei. Cu majoritatea am rămas prietenă până astăzi.

Noi am slujit cu credință învățământul românesc de pe aceste meleaguri, deși erau vremuri de restriște, și când a fost nevoie am lăsat ceasul deoparte și ne-am împlinit menirea.

Dascălul se poate compara cu o lumânare aprinsă, care arde până când își topește tot trupul, răspândind în jur căldură și lumină. Niciodată nu arde pentru sine, ci întotdeauna pentru ceilalți. În cazul dascălilor, lumina aprinsă reprezintă arderea de sine.

Gânduri frumoase, curate și limpezi converg întotdeauna din partea mea spre colegii mei.

Unul din colegii cu care am rămas prietenă și care m-a sprijinit într-un moment cheie din viața mea (la Revoluția) este și competentul profesor și scriitor Cornel Cotuțiu.

Acum, la ceas aniversar, la împlinirea vârstei de 81 de ani vreau să mă număr și eu printre cei care îi urează din suflet ani buni, frumoși și sănătoși și multă putere pe drumul care uneori ni se pare din ce în ce mai anevoios.

Îți mulțumesc, stimate coleg, pentru tot ce ai făcut pentru mine. Îți mulțumesc pentru căldura cu care mi-ai caracterizat cele două cărți – “Dăscălița” (Editura George Coșbuc, 2000) și „Am vrut să opresc timpul” (Editura Charmides, 2023).

Îți mulțumesc că ai avut amabilitatea de a mă însoți la evenimentele deosebite din viața mea. Și vreau să știi că întotdeauna te-am prețuit pentru acuratețea materialelor și cărților scrise și pentru amabilitatea de a cultiva o prietenie colegială și sinceră. Îți mulțumesc!

Apreciez opiniile tale pertinente, drepte și curajoase vizavi de viața cotidiană. Șarmul tău și glumele tale satirice aduceau întotdeauna bună dispoziție, între colegi.

Îți doresc să te bucuri de toate împlinirile tale  - nu mai puțin de 44 de cărți, iar pe plan familial, de realizarea celor două fete licențiate - și de micile plăceri ale vieții.

Acum îl rog pe Bunul Dumnezeu și pe Măicuța Sfântă să-ți dăruiască sănătate și energie pentru a străbate drumul mai departe, precum și bucurii alături de cei dragi ție.

Înv. Mariana Prigon Sbârciu