Cuvânt de mulţumire din partea dnei înv. Mariana Prigon Sbârciu, cu prilejul lansării volumului „Am vrut să opresc timpul”
Mulţumesc tuturor celor care m-aţi onorat cu prezenţa în această zi foarte importantă pentru mine, zi de bilanţ.
Mulţumesc Proniei Cereşti pentru oamenii buni şi cumsecade pe care mi i-a scos în cale în drumul vieţii mele.
Mulţumesc şcolii româneşti care m-a primit şi ne-a primit pe noi, dascălii, în destinul său, oferindu-ne, cu generozitate, atâtea satisfacţii.
Mulţumesc celor care m-au ajutat la întocmirea, la redactarea şi la editarea acestei cărţi, în mod special mulţumesc domnului Dan Retegan, Rodica Ţ., Francisc Baja şi, nu în ultimul rând, domnului manager Gavril Ţărmure care m-a sprijinit în acest demers, inclusiv la organizarea evenimentului.
Mulţumesc familiei mele, soţului meu, copiilor mei şi nepoatei mele, lumina ochilor mei, care m-au sprijinit în toate demersurile mele.
Mulţumesc celor care m-au încurajat să scriu această carte şi care au participat cu păreri personale la întocmirea paginilor cărţii.
Mulţumesc elevilor din toate generaţiile care mi-au dat un vot de încredere în majoritatea lor. În sală, au fost prezenți elevi din prima generaţie, 1966-1968, elevi de la Generală nr. 1 – 1974, elevi de la Generală 4 din generaţiile ’74-78, ’78-82 şi elevi de la Generală nr. 3, din generaţiile ’94-98.
Mulţumesc partenerilor media, redacţia „Răsunetul” şi AS TV, TimpOnline, ProPolitica, dar și dlui Gigi Puica pentru frumoasele ipostaze surprinse și prof. Alina Luca.
Mulţumesc tuturor celor care au avut amabilitatea să-mi aprecieze roadele muncii mele –protopop Simion Creţa, preotul Nicolae Feier, vicepreşedintele Consiliului Judeţean – Camelia Tabără, scriitorului Cornel Cotuţiu, managerului ziarului - Menuţ Maximinian, prof. Maria Ursu, prof. Mirela Rus, înv. Ana Pleşca, ing. Magda Jula (de la Brăila) prin vocea ec. Camelia Morar şi, nu în ultimul rând, av. Ioan Oltean.
Mulţumesc soliştilor Domnica Dologa, Ioachim Spân (elevi din prima generaţie), Larisa Bozbici şi domnului Anghel Urs care au mângâiat sufletele celor prezenţi cu câteva romanţe.
Mulţumesc familiei în care am văzut lumina zilei, familia Sbîrciu Mihăilă şi Măriuca, care m-au născut, m-au crescut, m-au îngrijit şi m-au ajutat pe mine şi pe fraţii mei cât au fost în viaţă. Lor le dedic această carte în semn de recunoştinţă.
Mulţumesc domnului protopop Alexandru Vidican care mi-a făcut onoarea de a participa la acest eveniment important din viaţa mea şi tuturor dascălilor din oraş şi judeţ care şi-au găsit timp să mă onoreze.
Cu ce gând am scris această carte?
Am vrut să înveşnicesc numele familiei Sbîrciu în care am văzut lumina zilei, fiind cea mai mare dintre cei şapte fraţi din care şase trăiesc şi sunt foarte vrednici.
Am vrut să înveşnicesc şcoala românească de pe aceste meleaguri şi dascălii de valoare care oferă adevărate lecţii de viaţă şi modelele pentru cei de acum. Nu am făcut altceva decât să scriu ce am simţit şi ce am trăit împreună şi alături de colegii mei din sistemul de învăţământ, din activitatea de business, din activitatea filantropică şi din activitatea corală desfăşurată la Biserica „Sfântul Dumitru” din Bistriţa. Le mulţumesc tuturor pentru colaborare.
Mesajul principal al cărţii este:
„Nu există nu se poate” dacă ai credinţă şi nădejde în Dumnezeu.
Titlul cărţii „Am vrut să opresc timpul” este o metaforă. De fapt, se referă la timpul mitic nu la cel istoric, adică la eternitatea lui acum, timpul lui Dumnezeu. Un sfat pentru urmaşi:
Mergi mai departe atunci când toţi se aşteaptă să renunţi. Nu lăsa să se tocească tăria pe care o ai în tine. Fă astfel ca în loc de milă să impui respect. Când nu mai poţi să alergi ia-o la trap. Când nu poţi nici asta, ia-o la pas. Când nu poţi să mergi, ia bastonul, însă nu te opri niciodată.
Iar dacă îţi propui să faci ceva, gândeşte-te întotdeauna la îndemnul Reginei Isabella către Cristofor Columb:
„Pluteşte drept înainte şi dacă pământul pe care-l cauţi nu există, Dumnezeu îl va crea într-adins pentru tine spre a-ţi răsplăti îndrăzneala”.
Citiţi şi:
- Mariana Prigon Sbârciu: Am vrut să înveşnicesc numele familiei, al şcolii româneşti şi al dascălilor!
- Mariana Prigon: Pentru mine, şcoala a fost şi rămâne un loc sfânt! Dacă m-aş mai naşte o dată, tot învăţătoare m-aş face!
- Marius Moldovan- Românii au talent: 2017, un an plin de succese
- Pentru anul 2012 nu-mi doresc nimic spectaculos
- Arta omeniei
Comentarii
STIMATĂ DOAMNĂ ÎNVĂȚĂTOARE, STIMATĂ DOAMNĂ INSPECTOARE
Am fost împreună cu dumneavoastră și cu un grup de învățători într-o excursie în Moldova până la Suceava și Putna, eu în calitate de profesor de istorie. Au fost momente foarte plăcute la Dorna Candrenilor, Suceava, Putna etc. de care îmi aduc aminte cu drag. E tare bine că ați scris ce oameni și ce situații ați întâlnit în decursul vieții.
Cu stimă și respect, Prof. Rus Augustin
Adaugă comentariu nou