PROFESORUL UNIVERSITAR GAVRIL ISTRATE A FOST SĂRBĂTORIT LA IAŞI

În cadrul manifestărilor culturale iniţiate de TVR IAŞI cu titlul,, Oameni pentru Iaşi’’ a fost omagiat, vineri, 26 februarie 2010, domnul profesor univ. dr.doc.GAVRIL ISTRATE, cu prilejul împlinirii a 96 de ani.

Găzduit de Muzeul Unirii şi făcut public prin intermediul postului de televiziune din acest oraş, evenimentul a avut în centrul său figura marcantă a celui care face cinste ţinutului nostru şi întregii ţări.

La această manifestare culturală ireproşabilă au participat profesori universitari, foşti colegi şi studenţi ai Universităţii,, A.I.Cuza, reprezentanţi de seamă ai spiritualităţii ieşene, actori şi muzicieni care au dat momentului aniversar o ţinută plină de emoţie, de afectivitate, de respect şi admiraţie faţă de cel care ajunsese la o venerabila vârstă .Sponsorizarea a venit din partea doamnei Popa Letiţia din Iaşi, o admiratoare şi mare sufletistă pentru valorile culturale

Surpriza acestui moment a reprezentat-o delegaţia năsăudeană alcătuită din profesorii Mircea şi Rodica Daroşi din Nepos şi Ioan Radu Nistor din Năsăud, a căror prezenţă n-a fost anunţată decât în timpul desfăşurării activităţii.

Găsesc de cuviinţă că este potrivit să redau cuvântul de omagiu adus omului de mare cultură, prezentat de autorul acestor rânduri :

Stimate domnule profesor Gavril Istrate,

Am venit din Ţara Năsăudului, de pe meleagurile lui George Coşbuc şi Liviu Rebreanu să vă aducem în acest moment aniversar salutul cordial , urarea de bine şi sănătate şi tradiţionalul ,,La mulţi ani !’’, din partea năsăudenilor, a neposenilor şi a tuturor celor care vă cunosc şi vă iubesc.

Onorată asistenţă,

Pentru noi, Gavril Istrate înseamnă un om de mare cultură, o personalitate marcantă a lumii contemporane care a plecat de jos şi a urcat treptele ierarhiei profesionale.

S-a născut într-un sat cu nume de legendă , provenit dintr-o expresie cezaro- crăiască rostită de către împăratul austriac, Iosif al II-lea : ,, SALVE PARVA NEPOS ROMULI !’’care înseamnă ,, Te salut mică nepoată a lui Romulus’’, cuvinte care au devenit apoi, numele a patru localităţi din jurul Năsăudului, printre care şi Neposul. Este satul pe care ilustrul profesor îl poartă în suflet ca pe o adevărată comoară..

Crescut într-o familie modestă de ţărani cu simţul dreptăţii şi al credinţei, s-a remarcat încă de mic prin inteligenţă şi creativitate, descoperind fascinaţia învăţăturii, graţie tatălui său, un ţaran simplu, cu patru clase primare care a constituit pentru el figura unui adevărat,, spiritus rector’’.

O mărturisire pe care o făcea adesea prietenilor apropiaţi completează tabloul descinderii sale :,, Tata, săvârşit din viaţă pe când aveam 12 ani, mi-a lăsat moştenire îndemnul de a merge la şcoală, orice s-ar întâmpla şi, peste 600 de volume şi scrisori de pe front’’.

Din pricina greutăţilor de după război, familia ar fi vrut să-l vadă comerciant la prăvălia unui unchi din Rodna, însă tânărul Istrate, a devenit, în scurt timp, student eminent la renumita Universitate ,, A.I. Cuza’’ din Iaşi., unde şi-a dorit atât de mult să studieze.

Când a plecat spre aceste şcoli înalte, şi-a luat merinde de suflet,, graiul din Nepos’’ pentru a-l pune apoi în tiparele lingvisticii româneşti..A scris numeroase studii şi articole de lingvistică, s-a afirmat în domeniul istoriei literare, a format de-a lungul anilor atâtea şi atâtea generaţii de studenţi

.Toată viaţa şi-a dedicat-o carierei de dascăl pe care a încununat-o cu cel mai distins titlu al omului de la catedră : profesor universitar,doctor docent în ştiinţe filologice. Drumul vieţii sale este luminat din interior prin realizări de ordin spiritual care au intrat în patrimoniul nostru cultural şi l-au făcut un model referenţial, demn de respectul contemporanilor.

După pensionare a venit foarte des la Nepos. Îl încerca nostalgia anilor de şcoală, îl chemau rădăcinile sale străbune. Unii spun că s-a moldovenizat, deşi le vorbeşte oamenilor tot în graiul lor de pe Someş. Mai scapă câte-o vorbă cu accent moldovenesc, dar tot ardelean rămâne, deşi trăieşte de mulţi ani în ,, dulcele târg al Ieşilor’’

Ori de câte ori îşi întoarce ochii sufletului spre Nepos, ori vine pe meleagurile sale natale, cel dintâi lucru pe care îl face este să viziteze şcoala, locul unde a învăţat să scrie şi să citească, amintindu-şi de minunatul său învăţător ,Andron Petri. N-a venit niciodată la această şcoală, cum spunem noi ardelenii, cu mâna goală. Ştia că ducem mare lipsă de cărţi de citit şi aducea câteo legătură două de cărţi pe care le dona bibliotecii. S-au adunat de-a lungul anilor vreo cinci şase sute de volume.

Întâlnirile sale cu elevii şi dascălii de la şcoală au fost şi sunt întotdeauna pline de emoţii. Aici şi-a lansat o mare parte din cărţi, şi-a împărtăşit ideile, a trăit fiecare clipă cu intensitate. Oamenii în vârstă îl cunosc şi se mândresc că din mijlocul lor s-a ridicat un om de mare valoare, iar copiii îl admiră şi îşi dau seama de ce şcoala lor poartă numele

,,Gavril Istrate’’.Este o alegere pe deplin justificată pe care eu am propus-o şi am susţinut-o la nivel local şi judeţean.

În semn de mare cinstire a personalităţii domnului profesor , Consiliul local al comunei Feldru de care aparţinem, a luat zilele trecute hotărârea ca strada Principală a Neposului să poarte numele Gavril Istrate. Tot aici, cu vreo 6 ani în urmă, domnul profesor Gavril Istrate a fost declarat ,, Cetăţean de onoare al comunei Feldru’ , dar şi al oraşului Năsăud .Iată preţuirea care i-o acordă satul în care s-a născut, întregul ţinut grăniceresc de odinioară.

Trebuie să subliniez faptul că profesorul Gavril Istrate nu este numai un lingvist, filolog, un memorialist şi literat, ci şi un om în adevăratul sens al cuvântului. Privind lumea cu înţelepciune. ,, Domnia sa se opreşte la ceea ce poate fi mai durabil pentru fiinţa elementară care este omul : bucuria de a munci şi de a cultiva floarea rară a prieteniei şi a armoniei’’

LA MULŢIANI, DOMNULE PROFESOR !

MULTĂ ,MULTĂ SĂNĂTATE !

La cei 96 de ani ai Domniei sale, omul Gavril Istrate se simte bine, are o luciditate de admirat, a rămas acelaşi ,,orator captivant, capabil oricând să însufleţească o sală, un tribun militant pentru o cauză dreaptă, cu o capacitate excepţională de dăruire’’, aşa cum şi-l aminteşte şi fostul lui student, Mircea Prahase.

,, Nu mi-a plăcut niciodată să fiu bătrân. Am vrut să fiu întotdeauna tânăr, dar constat că nu se poate . Acum trăiesc din amintiri. Îmi pare bine că n-am trecut degeaba prin viaţă’’.Acestea au fost cuvintele de încheiere pe care le-a rostit profesorul Gavril Istrate, aplaudat şi îmbrăţişat de toţi cei prezenţi în sală.