Două cărți … Doi corifei

   Am primit recent de la prof. Mircea Daroși două cărți, al cărui autor este, cărți pe care le-am citit cu mare plăcere. Este vorba de  „Radiografia unui destin  Prof. dr. VASILE  SCURTU” și „GAVRIL  ISTRATE   ARDELEANUL  MOLDOVENIZAT”.

   Despre aceste cărți au scris „cuvinte potrivite” confrați ai autorului, capabili să le analizeze din diferite puncte de vedere, să le reliefeze valoarea datorită informațiilor cuprinse în ele. Este admirabil faptul cum profesorul, cercetătorul, lingvistul, istoricul, memorialistul, monografistul  Mircea  Daroși, un „intelectual inepuizabil”, poate să reliefeze în fraze clare, expresive și convingătoare, „spiritul locului” pe care cei doi „corifei” din zona Năsăudului, Vasile Scurtu și Gavril Istrate, le-au purtat cu ei după ce au plecat din locurile natale. Principala merinde pe care și-au luat-o aceștia, când au plecat spre „alte zări” a fost „graiul și spiritul locului”, pe care le-au purtat cu ei toată viața, le-au făcut cunoscute prin studii valoroase, Vasile Scurtu  - „Termenii de înrudire în limba română”, și Gavril Istrate – „Graiul din Nepos”. Baza științei lor de carte a fost pusă în școlile primare, Parva pentru Vasile Scurtu și Nepos pentru Gavril Istrate, apoi dezvoltată la Liceul Grăniceresc din Năsăud, care din 1923 va purta numele poetului George Coșbuc. Învățătorii și profesorii lor au sesizat aplecarea spre însușirea științei de carte, i-au sprijinit și încurajat pentru a-și continua studiile. Și nu s-au înșelat, deoarece, Vasile Scurtu (1906- 1968) a urmat Facultatea de Litere și Filozofie din Cluj, după absolvirea căreia a ajuns profesor de limba română în Satu Mare, Craiova și Cluj, iar Gavril Istrate,(1914-2014) atras de „dulcele târg al Ieșilor” a urmat Facultatea de Litere din Iași, după absolvirea căreia a fost profesor în două licee , apoi a activat o lungă perioadă de timp în cadrul Facultății de Litere, ocupând catedre și funcții administrative importante.

   Prin ceea ce au realizat în domeniul lingvistic, Vasile Scurtu și Gavril Istrate, pot fi asemuiți cu „corifeii ” Școlii Ardelene, deoarece au fost „oameni ai rigorii științifice, căutătorii sensului cuvintelor, luminători ai multor minți, făuritori de caractere, înțelepții de care tinerii aveau nevoie, modele demne de urmat”.

   Neposeanul și părveanul  în aceeași măsură  Mircea Daroși, a petrecut mult timp în arhive de unde a adunat numeroase informații pe care le-a selectat și ordonat, a purtat o corespondență susținută cu oameni de vază, a discutat mult cu sătenii unde a fost profesor, a luminat prin cunoștințele sale mintea și sufletul școlarilor, și nu în ultimul rând a așternut pe hârtie rezultatul activității sale, dovadă fiind și cărțile amintite. „Apuce înainte , și-ajungă cât de sus”, că acolo îi este locul.