Despre noua carte a lui Mircea Daroși, scurt și cuprinzător

"Radiografia unui destin. Prof. dr. Vasile Scurtu" se intitulează cea mai recentă apariție editorială a scriitorului Mircea Daroși, din Nepos, vrednicul consătean și urmaș al lui Gavril Istrate, căruia îi dedică vreo trei cărți, dacă nu mă înșel. Volumul, într-o excelentă ținută grafică și tipografică, a apărut la Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2020. Cu o prefață semnată de Ion Radu Zăgreanu, poet și critic literar, coleg de breaslă și de cancelarie cu Mircea Daroși, la Parva, pe vremea când această pitorească localitate a "îndrăznit" să se opună, prin oamenii săi, dictaturii comuniste! Vă dați seama ce curaj?
Dar, revenind la subiect, menționăm că Vasile Scurtu s-a născut în 1906, la Parva, unde urmează primele patru clase. Continuă studiile la Liceul George Coșbuc. din Năsăud – "Blajul românimii nordice", cum îl numește autorul, sintagmă preluată și de prefațatorul acestei cărți. După absolvirea liceului, se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj, unde are șansa de a studia cu profesori de elită și de neuitat: Sextil Pușcariu, Theodor Capidan, Nicolae Drăganu, Ion Lupaș, Alexandru Lapedatu, Gheorghe Bogdan Duică, Theodor Naum, Vasile Bogrea și alții. De pe băncile facultății trece la catedra de limba și literatura română a unui renumit liceu, "Mihai Eminescu", din Satu Mare, apoi la Craiova și Cluj, Refugiat la Craiova, ajunge inspector școlar general în Ministerul Învățământului, având în subordinea sa și câteva județe din Ardeal. În această calitate, Vasile Scurtu pune serios umăul la redresarea învățământului năsăudean, după cum remarcă și autorul, iar în satul său natal pune la dispoziția elevilor din clasele I-IV propria sa casă din cătunul Preluca Butoaei, fără nici o pretenție pecuniară. Pe gratis, adică! Pe lângă activitatea didactică, Profesorul, cu majusculă, este preocupat și de cercetare în domeniile: istorie, folclor și lingvistică. În anul 1949 își susține teza de doctorat cu tema "Termeni de înrudire în limba română", prima lucrare românească de onomasiologie și printre puținele în lume. Lucrarea a primit forma finală în 1964 și a fost publicată în 1966 la Editura Academiei. Cartea, de peste 400 de pagini, cuprinde material inedit în domeniul espectiv din zona Năsăudului, dar face referiri și la alte zone geografice din țară: Banat, Crișana, Oltenia, Muntenia, Maramureș, Mehedinți, Țara Oașului și altele. Pentru această lucrare, Academia Română i-a acordat premiul "Timotei Cipariu". Lucrarea s-a bucurat de elogioase apecieri și din partea unor lingviști de înalt prestigiu, precum: Carlo Tagliavini de la Universitatea din Padova, Italia, Dr. Werner Bahner din Berlin, prof. Sewcinski din Kiev, Alf Lombard de la Institutul de studii romanice din Lund, Suedia, Karl Neuberg din Germania, dr. Kurt Baldinger, Jean Peret, profesor la Universitatea din Paris, prof. Sorbală de la Universitatea din Belgrad și mulți alții.
Un alt popas biografic al lui Vasile Scurtu, la liceul de aplicație al Universității din Cluj, dar nu pentru multă vreme, căci va fi scos din învățământ și trimis la G. A. S. Mogoșoaia, ca muncitor necalificat. Apoi este închis, fără să fie judecat, și "plimbat" prin penitenciarele din Gherla, Lugoj și Galați. Singura lui "vină" este aceea de a fi fost membru al Partidului Național Liberal, viceprimar PNL al orașului Satu Mare. După doi ani (1952-1954) de detenție, este eliberat și va lucra ca zilier, apoi bibliotecar, iar din 1959, profesor la Școala de cântăreți bisericești din cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Cluj.
Ar mai fi încă multe de spus despre această carte, doldora de subiecte legate de activitatea acestei mari personalități, care a fost Vasile Scurtu, noi însă vom menționa doar alte, câteva, capitole ale cărții, pentru o imagine de ansamblu al sumarului: "Un pasionat cercetător științific", "Un publicist valoros", "Graiul năsăudean în tiparele unei mari prietenii: Vasile Scurtu și Gavril Istrate", "Vasile Scurtu, artist veritabil al Sătmarului", Omul politic Vasile Scurtu", "Vasile Scurtu în amintirile unor oameni de seamă", "Corespondența luiVasile Scurtu", "Lucrări publicate sau rămase în manuscis", "Unitatea romanică în terminologia înrudirii". De adăugat și "Lista năsăudenilor premiați de Academia Română", 13 la număr: Simion Florea Marian, George Coșbuc, Liviu Rebreanu, Vasile Scurtu, Tudor Drăganu, Dumitru Protase, Vasile Ureche, Teodor Tanco, Alexandru Husar, Liviu Holonec, Fica Mirela Andrei Popa, Claudiu Falub, Gheorghe Pleș.
Apropo de corespondență: 24 de scrisoei ale lui Vasile Scurtu adresate bunului său prieten Gavril Istrate, în perioada 1943 – 1968, anul în care Vasile Scurtu trece la cele veșnice, fiind înmormântat în Cimitirul Central din Cluj. O carte musai de citit și de luat aminte!