Doi lingvişti de seamă : Vasile Scurtu şi Gavril Istrate, foşti elevi ai Liceului ,,George Coşbuc’’ din Năsăud

Sunt două personalităţi importante în lingvistica şi filologia românească a căror formaţie intelectuală s-a clădit în această cetate spirituală care este Liceul ,,George Coşbuc’’ din Năsăud.
Vasile Scurtu s-a născut la 15 mai 1906 în comuna Parva, iar Gavril Istrate la 23 februarie 1914, în satul Nepos, localităţi încărcate de istorie, dar şi de frumoase tradiţii culturale. Amândoi provin din familii numeroase cu 4-5 copii şi o stare materială foarte modestă.
Pe Vasile Scurtu l-a îndrumat să studieze mai departe, învăţătorul său, George Ciocârlă şi a insistat să urmeze şcoala, mama lui, Susana, neştiutoare de carte, dar care a învăţat deodată cu el să scrie şi să citească, iar pentru Gavril Istrate, cel dintâi dascăl i-a fost tatăl său, rapsodul popular Gavrilă Istrate, bun gospodar, plin de înţelepciune, om iscusit în practicarea multor meşteşuguri , dar trecut prin focul primului război mondial, care i-a adus prea repede sfârşitul.
Primul contact al lui Vasile Scurtu cu Liceul grăniceresc din Năsăud îl are în anul 1918, când este surprins de clădirea impunătoare care i se arăta în faţă şi în care s-a pierdut de-a binelea până ce a ajuns la sala unde avea să se pregătească pentru viaţă. Nu mai văzuse până atunci o asemenea construcţie. Era de fapt prima lui ieşire în acest târg de provincie.
Gavril Istrate vine la liceu cu câţiva ani mai tîrziu şi de aceea nu se cunosc unul pe altul. Amândoi au trecut prin multe neajunsuri materiale, dar au răzbit prin voinţă noianul de greutăţi.Atrasi de literatură şi de problemele limbii, găsind un real sprijin în îndemnurile profesorilor din acest liceu precum, Nicolae Drăganu, Ştefan Scridon, Alexandru Ciplea, Emil Precup, Vasile Bichigean, Ioan Păcurariu, Virgil Şotropa, Aurel Şorobetea , amândoi au urmat Facultatea de Filologie. Vasile Scurtu a plecat la Cluj, iar Gavril Istrate la Iaşi. Cel dintâi devine profesor la Liceul,, Mihai Eminescu’’ din Satu Mare, iar neposanul va ocupa catedra de limba şi literatura română din cadrul Universităţii ,,Alexandru Ioan Cuza’’din Iaşi şi, timp de 19 ani va fi şi decanul Facultăţii de Litere din capitala Moldovei.
Gavril Istrate a plecat de la liceul din Năsăud cu o pregătire remarcabilă în domeniul literaturii căreia i se va dedica toată viaţa. În biblioteca acestei şcoli va face cunoştinţă cu titanii filologiei şi lingvisticii româneşti, Garabet Ibrăileanu, Iorgu Iordan, Timotei Cipariu, Alexandru Philippide şi va intra în tainele operei lui Sadoveanu, Liviu Rebreanu şi Coşbuc pe care îi va aprofunda mai târziu.
Comuniunea de suflet şi interesul pentru cercetarea ştiinţifică a făcut ca cei doi oameni de cultură să-şi pună în valoare dragostea lor pentru graiul năsăudean.Vasile Scurtu elaborează lucrarea,, Termenii de înrudire în limba română’’, care a primit în 1966 premiul ,,Timotei Cipariu’’al Academiei RSR , fiind apreciată de specialişti ca prima lucrare de onomasiologie din ţară şi printre puţinele din lume, iar Gavril Istrate pune în tiparele lingvisticii româneşti ,, Graiul satului Nepos’’şi elaborează câteva lucrări fundamentale despre limba română literară , scrie peste 1000 de articole şi studii despre marile personalităţi literare.
Apropierea dintre cei doi năsăudeni avea să se facă abia în vremea celui de-al doilea război mondial, când amândoi au fost mobilizaţi în aceeaşi unitate militară. O experienţă tristă o încearcă atât Vasile Scurtu, cât şi Gavril Istrate în timpul refugiului din perioada dictatului de la Viena, când au fost nevoiţi să se retragă cu familiile lor dincolo de Carpaţi.
Numit inspector general în Ministerul Îînvăţământului,(1943-1947 ),încredinţându-i-se răspunderea pentru câteva judeţe din Ardeal, printre care şi Năsăudul, Vasile Scurtu se ocupă în mod deosebit de reorganizarea procesului de învăţământ din Liceul ,,George Coşbuc’’ şi a şcolilor din acest colţ de ţară atât de afectat în urma ocupaţiei horthyste. N-a uitat nici de satul său natal unde pune la dispoziţia şcolii propria sa casă pentru a fi transformată în săli de clasă. A trecut însă şi printr-un exerciţiu de suferinţă provocat de regimul comunist care îi va zdruncina sănătatea.
Dacă Vasile Scurtu se stinge din viaţă prea devreme, la numai 62 de ani, Gavril Istrate rămâne cel mai longeviv dascăl care s-a format mai întâi la acest liceu şi care, peste câteva luni, va împlini venerabila vârstă de 100 de ani.
Din corespondenţa lor de peste ani se simte fiorul dragostei pentru această minunată şcoală din ,, Blajul românimii nordice’’ : ,,Liceului din Năsăud îi datorăm toată mândria noastră cărturărească şi niciodată nu vom fi în stare să-i arătăm recunoştinţa pe care o merită’’.
Cele două volume publicate recent, ,,Pe urmele lui Vasile Scurtu’’ şi,, Gavril Istrate- Decanul filologilor români’’ sunt un omagiu pe care îl putem aduce iluştrilor truditori pe altarul pe altarul culturii.