Profesorul Vasile Găurean: Despicând valurile istoriei, Dumnezeu coboară la ai Săi

Elitele filozofice și nobiliare ale Franței, din secolul al XVIII-lea au pus masiv sub semnul întrebării existența unui Creator al Omului și Universului. Conform acestora, Dumnezeu ar fi creat totul, a pus Legi fizice și morale și a plecat foarte departe, lăsând lumea să-și urmeze cursul, având treburi mult mai importante decât ridicolele noastre ciorovăieli.
Așa credea raționalistul Rene Descartes, scepticul P. Bayle, empiricul Fr. Bacon și John Locke, panteismul lui Benedict Spinoza, deiștii Voltaire, Denise Diderot, Montesquieu, contele Buffon, Turgot, David Hume și vasta pleiadă a iluminiștilor, unii fiind deiști, iar alții atei, totul culminând în Revoluția Franceză de la 1789.
(Și Mircea Eliade face vorbire despre aceste concepte în spumoasa lui povestire „O fotografie veche de paisprezece ani.”)
Acestora însă, Fericitul Augustin le răspundea încă pe la anul 400 și ceva, că „dacă Dumnezeu și-ar retrage doar un moment pronia Sa conducătoare, lumea s-ar prăvăli în haorul inexistenței,”(Predici,vol.I). La Dumnezeu, iubiți cititori, nu este niciodată ca la noi, oamenii.
x
Planul din veșnicie al Părintelui ceresc a fost nu doar de a pronia, de a conduce neîncetat omenirea spre un țel fixat din eternitate, ci de a veni la făpturile Sale, „la locuitorii Pământului, să-i cerceteze spre binele acestora”(Cartea etiopiană a lui Enoh).
„Vezi, iubitul Meu Fiu, cum pier pe Pământ oamenii, sclavi ai păcatului și pieirii, despărțiți de noi?” ar fi zis Tatăl ceresc către Unicul său Fiu, într-un gest plin de gingășie și dragoste.
Cine îi poate salva dacă nu noi, cei care le-am promis încă din Rai un Izbăvitor? Coboară la ei, vindecă, învață-i să trăiască o viață sfântă și curată. Pune-ți viața Ta preț de răscumpărare pentru ei, adică îți vei da viața Ta Preasfântă în locul vieților lor, pentru cei care vor primi aceasta.
Vom plăti noi pentru păcatul lor, căci ei sunt robi vrăjmașului de care au ascultat;n-au cu ce plăti, doar cineva din afara lor. Nimeni nu o va lua viața de la Tine. Putere ai să o pui și putere să o iei (să Înviezi). Ai această putere de la Mine, iubitul meu Fiu, Tu, însăși inima mea.”
La presupusul dialog, Psalmul 40.7-8 răspunde profetic: „Iată, vin. În sulul Legii scris este „Vin să fac voia Ta, Dumnezeule.”
x
Creatorul nu a lăsat desfășurarea evenimentelor la voia întâmplării, cum credeau iluminiștii, ci și-a ales din vremea străveche un neam anume pregătit, în mijlocul căruia să se arate. Uimitoare și demnă de admirație este această pregătire și apoi venire.
Contrazicând toate așteptările omenești, Dumnezeu nu și-a ales un popor mare, numeros, strălucit, ci...un popor de robi, cei mai umili, fiindcă între toate neamurile antice n-a exitat unul care în totalitate să fie de sclavi, cum au fost evreii în Egipt. ,,...că tu ești cel mai mic între neamurile pământului” -zice Domnul , vorbind cu Israel, poporul Său.
Ei bine, Dumnezeu îi scoate cu putere și braț glorios din robie, le dă Legea, îi face o națiune liberă, pregătită, le trimite profeți, al căror glas de aramă anunță vremea potrivită pentru venirea lui Mesia.
Anunțuri tot mai precise vestesc venirea Răscumpărătorului: ,,în Betleemul Iudeii, dintr-o Fecioară se va naște și va veni...când neamul evreu nu va mai avea conducători dintre ei, ci unul străin. (Când a început domnia lui Irod cel Mare, deja bătuse ceasul. El nu era rege ebreu, ci idumeu, de dincolo de Iordan.)
Să nu uităm că evreii au întreținut legături comerciale intense cu multe neamuri de atunci, încă din vremea lui Avraam și au avut o diaspora puternică și mare din Persia până la Atena sau Roma, purtând cu ei nădejdile și credința lor puternică, monoteistă.
Speranța într-un Mesia Răscumpărător, care va face o schimbare în mersul lumii s-a menținut și la alte neamuri, dar mai vag, în tradiții, legende, așa cum am amintit în anii trecuți.
La japonezi, o tradiție străveche spunea că dinspre Apus are să vină Cineva, care va face mari schimbări în religia și viața oamenilor.
Amerindienii incași aveau un zeu ciudat, un zeu alb, Viracocha, despre care spuneau că a făurit lumea, apoi a distrus-o prin potop și a recreat-o. I-a învățat măsurarea timpului, calendarul, promițându-le că se va reîntoarce, dându-le chiar o dată fixă. De atunci au numărat cu uluitoare exactitate anii. Ritmul Timpului îi umplea de încântare. Însă, la data promisă, au venit -mister al istoriei- ...europenii, oamenii albi, pe care incașii i-au socoti urmașii zeului alb Viracocha.
Unii au cunoscut cărțile lui Moise. Lui Platon i se mai spunea ,,Moise atenianul”.
Semnalăm creșterea nu doar a intelectului neamului omenesc, ci și a sentimentului de religiozitate. Plutarh, Seneca, Cicero, recunosc că oricât de barbare ar fi neamurile pământului, la fiecare există o formă sau alta de pietate.
,,Se știe că părerile născocite încetează cu timpul, se șterg, iar adevărurile veșnice se întăresc.” (M. Tulius Cicero)
Credințele păgâne, eresurile pământului, nu sunt decât strigătul după adevărata Divinitate al ființei umane.
Mesia va lua chipul cel mai blând de sub soare: al unui copilaș, ca Fiu al Omului a unei maici simple, dar Preacurate precum crinii din văile Hebronului şi se va naşte într-o iesle singuratică, pentru a nu sili cumva libertatea noastră cu porunci împărătești, la marginea sătucului-cetate Betleemul regelui David. „Mai bine între dobitoace - zice Sfântul Nicolae Velimirovici- căci dobitoacele nu au păcate, cum au oamenii.”
Pelerinii betleemici sunt ocupați cu cazarea după lungile cărări străbătute, nu sunt locuri libere nici pentru Maria și dreptul Iosif. Târziu vor suspina colindele:
“Ba noi poate L-am văzut,/ Însă nu l-am cunoscut.”
Cât despre cărturari, li s-au împăienjenit ochii de atâta citire a sulurilor și au uitat să-și ridice ochii să vadă că se împlinise vremea, iar irozii din Iudeea, ca toţi irozii lumii, tremură pe tronurile lor auzind „spăimoasa” veste că s-a născut un Mare Împărat, “a cărui stăpânire este veşnică, stăpânire care nu va trece, iar împărăţia lui nu va fi nimicită niciodată” (Daniel,7.149). Câtă simplitate şi evlavie în comportamentul Mariei, când primeşte vizita celestă și vestea uriașă că va naște pe Cel așteptat de veacuri, pe „Fiul Celui Preînalt”! Ea întreabă îngerul, ingenuă și înțeleaptă: „Dar cum va fi mie aceasta(?) căci eu nu știu de bărbat.” Și aude: „...Duhul Sfânt se va coborî asupra ta și puterea Celui Preaînal Te va umbri.”
Câtă simplitate şi curăţie în comportamentul lui Iosif, logodnicul Preacuratei Fecioare, cel ales de Dumnezeu s-o protejeze, fiindcă iudeii ucid cu pietre pe fata sau femeia care greşeşte (pe bărbat nu!).
Sfinţii Ignatie, Ieronim şi Grigore al Neocesareei spun că astfel au fost păcăliți şi demonii, care au crezut astfel, că IISUS s-a născut nu dintr-o fecioară, cum prevestea Scriptura, ci dintr-o femeie căsătorită. (Antihristul se va naște cum credeau ei.)
Câtă simplitate și negrăită frumusețe, când ni se relatează cele mai măreţe evenimente din istoria lumii!
x
În parabola spusă de Domnul IISUS, a Omului de neam mare, ce și-a chemat pe ai Săi la cină, am văzut că aceștia L-au refuzat, iar Stăpânul a poruncit să iasă servitorii la garduri și să-i adune pe toți sărmanii la masă mare: șchiopii, orbii, zdrențăroșii, sărăcanii de pe ulițe, până ce se va umple casa. Iar aceștia, iubiții mei, suntem noi, neamurile pământului, păgânii, care ,,am trăit în întunericul și umbra morții” și cărora, prin IISUS HRISTOS, Fiul preaiubit al Părintelui ceresc, ,,arătatu-ni-s-a lumină mare”.
Prof. Vasile Găurean