PUTEREA LITERATURII

Dacă presa este a patra putere, atunci literatura îi urmează imediat, întregind cele cinci degete ale unei mâini. Unde-i unul nu-i putere, credea și scria Alecsandri în vremuri de Unire, așa cum este și anul 2018, aniversar, centenar. Unde-s doi, trei, patru, mulți, se adună idei, idealuri, și se desăvârșește o lucrare mult mai repede.
Despre un fel de lucrare a fost vorba în cadrul Saloanelor literare ”Radu Săplăcan”, de la Nicula și de la Dej, care i-a adunat pe reprezentații a patru cenacluri din zona de sub nord și nord vest într-o manifestare ocrotită de două simboluri: memoria lui Radu Săplăcan, cel care a dat și motto întregului eveniment, ”Câtă prietenie, atâta exigență!”, și mănăstirea ca loc de revenire, unde stă îngropat Ioan Alexandru, unde starețul de azi, părintele Nicolae, i-a însoțit pe scriitori, cu răbdare, cu ascultare, cu interes, ca făcând parte intrinsecă din lumea aceasta de rang secund, cu care se întâlnește din când în când, cu bucurie exprimată. Este vorba despre Cenaclul ”Conexiuni”, Bistrița, parte a Societății Scriitorilor Bistrițeni, Cenaclul ”Cronograf”, Satu- Mare, Cenaclul UBB, Cluj- Napoca, și Cenaclul ”Radu Săplăcan”, Dej.
Prima parte a întâlnirii, dezbaterea de la Nicula, din cadrul Centrului de Conferințe și Studii Patristice Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, a pus în discuție problema actualității cenaclului literar, a revistei literare, ca oglindă a valorii etice și estetice a literaturii, a necesității unei critici adevărate, cu sistem și rezultat, a generațiilor care se petrec și se intersectează, a unei lumi virtuale, desprinsă din context, cu plusurile și minusurile ei. A fost un timp prea scurt pentru atâtea opinii, exprimate cu eleganță, diplomație, pricepere și susținere a ideii de valoare, de talent, de moștenire literară ce trebuie dusă cu cinste și responsabilitate mai departe, fiecare pe filonul unde se simte mai acasă, fiecare cu propriile lui arme, lirice, narative, critice ori dramatice. Și publicistice.
O zi, liniștea mănăstirii a fost sporită cu liniștea literaturii. Nicio adiere, nicio boare, niciun alt zgomot nevinovat. Doar cuvintele ce se așezau în locul lor, bineștiut, ca la liturghie, fiecare cu încărcătura de suflet, de interior și exterior, cu gânduri și iar gânduri. Pășeam ca pe-o altă planetă, cu gust de vânat, de căprioară sacrificată mai demult, tot în poezie.
Ideile s-au înlănțuit, în frăția de la Nicula și, înlănțuindu-se, au dus la un posibil tren care să-i plimbe pe poeți, prin toate cele patru locuri, zări senine, cu diferite prilejuri, chiar câte unul pe anotimp. Alegerea este a fiecăruia, încă neexprimată, rămasă în așteptare. Ce anotimp caracterizează Bistrița, Dej, Cluj- Napoca sau Satu – Mare?!... Înafară de al cincilea anotimp, care este literatura?... Prescurtând orașele, BDCS, am realiza o formațiune, cu ... program de literatură. În fapt, s-a lansat aici, în anul de grație 2018, la 29 martie, ideea unei Proclamații literare, ce va apărea ca editorial în revistele literare, de care se ocupă cenaclurile implicate în acest cadru, pătrat, cadrilater de secol douăzecișiunu.
A doua parte a întâlnirii s-a ”consumat” la Dej, într-un cadru chiar de... Salon, la Restaurant ”Parkhouse”, cu lecturi de poezie, cu muzică, atmosferă tipic de cenaclu, voie și bună-dispoziție. Au citit din creații proprii, din cărți, din manuscrise poeți de vârste și stiluri diferite.
Nu știu câte ediții au Saloanele ”Radu Săplăcan” și nici nu are importanță numărul lor. Nu știu cine a mai participat la ele și cu ce a ”rămas”. Știu, în schimb, că pentru noi, cei de acum, momentul Nicula, cu extensia Dej, reprezintă o cotitură, o deșteptare a conștiinței literare în anul sutei de ani, de istorie, de unire, de existență, de literatură, de existența literaturii.