Răsfăţatele pandemiei - animalele de companie

Caracteristic pentru noi cei din neamul care populăm spaţiul carpato-danubiano-pontic este dragostea şi respectul pentru natură, pentru mediul ambiant, pentru flora şi fauna, pentru tot ceea ce ne înconjoară. Suntem pe deplin conştienţi că facem parte din lumea naturală şi că depindem de aceasta. Fiecare plantă, fiecare vieţuitoare, fiecare fiinţă cu care împărţim natura îşi are locul, rolul şi importanţa sa în lanţul trofic, motiv pentru care trebuie ocrotită şi respectată, aceasta cu atât mai mult în cazul animalelor de companie, ce ne fac viaţa mult mai frumoasă, mai plăcută, ne aduc multiple servicii şi numeroase bucurii. Potrivit statisticilor, în 2018, noi românii aveam în jur de 4 milioane de câini de companie și 4,3 milioane de pisici. Asta înseamnă că în 42% din gospodăriile din România se afla cel puțin un câine. Animalele de companie au devenit o componentă a civilizației umane. Conexiunea om – animal e la fel de importantă şi are aceleaşi efecte benefice atât pentru sănătate cât și în plan psihic ca și interacțiunea umană. Prezenţa unui animal de companie presupune responsabilitate, empatie, dăruire, timp, spațiu, inerente cheltuieli, la care mulţi conaţionali şi concitadini nu ezită să se angajeze. O familie apropiată a adoptat şi are grijă de nu mai puţin de...16 feline ! : trei în casă, una e nedespărţită, îi ţine companie şi împarte patul cu capul familiei, un fost inginer şi manager al unei importante societăţi comerciale bistriţene, ce se confruntă şi e nevoit să facă faţă unei grele încercări şi suferinţe, căruia îi transmite în permanenţă emoţii pozitive; două vieţuiesc în bucătărie alături de vrednica gospodină, vreo trei în faţa blocului şi alte 10 sau 11 îşi duc traiul în preajmă. I s-a alăturat şi e susţinută îndeaproape de un reputat medic specialist ( o doctoriţă – n.n.), împreună cu care împart cheltuielile de întreţinere. Nu e un caz singular pentru că o admirabilă profesoară face zilnic naveta de la Bistriţa la Joseni pentru a duce hrană şi ceea ce mai e nevoie pentru doi căţei şi trei pisici, singurii locatari ai unei gospodării, ce număra cândva opt persoane, care aidoma unor copii foarte cuminţi o întâmpină şi aşteaptă de fiecare dată cu foarte multă dragoste şi bucurie. O vreme am fost fericitul beneficiar al companiei unui patruped deosebit de devotat, ce şi-a asumat responsabilitatea de a avea grijă de o mică livadă situată în proximitatea municipiului. De fiecare dată, mă întâmpina cu o exuberanţă şi bucurie de nedescris, ce nu puteai să n-o remarci oricât de insensibil ai fi. La plecare, din devoţiune renunţa la tot, chiar şi la mâncare, pentru a mă însoţi cale de vreo doi kilometri până la gară. Apoi, după un ocol de vreun km pentru a nu interfera cu teritoriul preluat în responsabilitate de alţi confraţi şi evita o posibilă confruntare, se reîntoarcea cuminte la locaţia preluată în responsabilitate, unde avea grijă ca nimeni să nu-i tulbure teritoriul. Uza de propria armă: se năpustea asupra intruşilor fie că era vorba de fazani, potârnichi, iepuri, animale mai mari cu o viteză şi un curaj de-a dreptul dezarmante, aproape hipnotizante, astfel încât îţi dădeai seama chiar înaintea contactului direct care va fi deznodământul. Am fost obligat să mă despart întrucât am făcut imprudenţa de a-l lua în vizita pe care am efectuat-o unor apropiaţi cu nepoţei, care l-au îndrăgit imediat şi n-a mai fost chip să-l recuperez întrucât ar fi însemnat să provoc o adevărată dramă micuţilor. Devoţiunea companionilor noştri este recunoscută, nu-i trădează niciodată pe cei care le vor binele, pe cei ce ştiu să-i iubească şi să-i protejeze. O fostă contabilă bistriţeancă ani buni la reîntoarcere de la serviciu a fost aşteptată şi întâmpinată zilnic în gara de la Rusu Bârgăului de căţelul său de companie. Salse o felină din vecini se pare că se simte la fel de bine la noi ca şi la ea acasă. Aceasta îi face să nu se despartă de protectorii lor. Dacă în prima parte a stării de urgenţă companionii noştri au fost de-a dreptul încântaţi de a ne avea alături, iar prin atenţia acordată au devenit chiar răsfăţaţii pandemiei, trecerea timpului a estompat mult din bucuria iniţială. Situaţia îi obligă să ne suporte pe noi, colocatarii bipezi, 24 de ore din 24 şi 7 zile din 7 şi să se adapteze la aceste împrejurări, ceea ce pare că în ultima perioadă nu-i prea încântă. Cert e că animalele de companie îşi dovedesc utilitatea şi în actualele condiţii, iar unii dintre semenii noştri se întreabă chiar dacă patrupezii canini nu ar trebui dresaţi şi aruncaţi în lupta cu perfidul COVID-19 în postura de termoscanere ori chiar pentru depistarea celor infestaţi, care au contractat boala ?. N-ar fi nici o prea pare noutate câtă vreme şi-au dovedit utilitatea în identificarea autorilor unor infracţiuni şi fapte antisociale grave, în prevenirea unor infracţiuni la regimul vamal, armelor muniţiilor, materialelor explozibile, drogurilor, materialelor nucleare sau alte substanţe radioactive, substanţelor toxice, deşeurilor, reziduurilor ori materialelor chimice periculoase, la regimul frontierei de stat şi în numeroase alte domeniii. Se pare că de noi cei din "Grădina Maicii Domnului" şi de ceilalţi vecini din Europa de Est are grijă şi ne ocroteşte şi Cel de Sus. Potrivit unui studiu efectuat de cercetători de la o universitate belgiană am fi înzestraţi cu o configuraţie genetică diferită a unor celule din căile respiratorii, ce ne conferă o anumită protecţie în faţa perfidului şi acaparantului criminal COVID-19. Aceasta ar constitui în opinia lor explicaţia faptului că în zona noastră geografică se înregistrează un număr mai redus de decese decât în altă parte. Profitând de această situaţie, ce necesită a fi confirmată şi validată şi de alte cercetări ulterioare şi mai ales respectând măsurile de "distanţare socială", de "distanţare fizică", avem şanse reale de a ieşi biruitori şi din înfruntarea cu actuala pandemie.