REȚETĂ PENTRU O SUPĂ EXTRAORDINARĂ: Meditația PS Claudiu la Duminica dinaintea Nașterii Domnului
Ne oglindim zi de zi unii în ochii altora și de cele mai multe ori nu reușim să vedem dincolo de aparenta banalitate a unei omeniri lipsită de fascinație. Unul dintre personajele ieslelor de Crăciun tipice Franței, l’emerveille, adică cel uimit, cel care privește scena Nașterii și lumea întreagă prin prisma ei ca și cum ar fi văzut-o pentru prima oară, pare să-și fi abandonat postul în zilele noastre. Și oamenii și lumea de astăzi au nevoie de un strat gros de machiaj pentru a suscita interes, altfel riscă să fie puși deoparte la fel ca penultimul model de telefon sau computer. Într-o astfel de lume plictisită, ce schimbă canalele realității precum cele ale televizorului, încât nu mai știi dacă spectacolul căutat nu este de fapt tocmai acest nevrotic zapping continuu, într-o astfel de lume Evanghelia încearcă să reactiveze anticorpii spirituali vlăguiți și ascunși prin cele mai lăuntrice cămări ale sufletului. Și începe luându-ne în stilul nostru, luându-ne de acolo de unde suntem: ne prezintă toate generațiile de la Avram încoace ca și o continuă, plictisitoare înșiruire de nume și de formule: Avram a născut..., Isac a născut... Iacob a născut... Cei care au însă răbdare să citească sau să asculte până la sfârșit re-descoperă un lucru știut dar uitat, și anume acela că fiecare dintre numele acestei înșiruiri și deci fiecare dintre noi, reprezintă un pas în plus prin care Dumnezeu realizează complicata istorie umană; și că prin toate aceste personaje, unele cu zone mari de umbre, Providența a condus istoria umană înspre acel eveniment minunat pe care îl contemplăm în Sărbătoarea Crăciunului: nașterea Fiului lui Dumnezeu.
Înțelegem, printr-o astfel de lectură a realității, că fiecare dintre noi este unic, dincolo de aparența banalității sau a inutilității. Dumnezeu are nevoie de fiecare dintre noi și suntem pe acest pământ fiindcă la fel cum toți cei înșiruiți în evanghelia ascultată au fost trepte pe calea care a condus omenirea înspre întâlnirea cu Mântuitorul ei, la fel și noi suntem pietricele unice din mozaicul prin care Domnul pregătește pentru noi toți darul Veșniciei.
Despre sfântul Ioan al XIII-lea se spune că atunci când era Nunțiu Apostolic în Franța, a fost interpelat de unul dintre miniștrii de atunci care i-a spus: „Excelența Voastră, episcopii din Franța zilelor noastre sunt mediocrii...” El a răspuns: „Domnule ministru, îmi aduc aminte că atunci când eram copil, mama mea făcea o supă în care punea o mulțime de legume mediocre: morcovi, pătrunjel, țelină și altele, însă rezulta de fiecare dată o supă excepțională”.
Nici noi, de aceea, să nu ne descurajăm în fața neputințelor noastre: Domnul este un bucătar de excepție!
PS Claudiu
Episcopul Eparhiei de Cluj-Gherla
Ev Mt 1,1-25
Citiţi şi:
- Duminica dinaintea Naşterii Domnului
- Părintele Alin Ciprian Cîndea: Fidelitatea lui Dumnezeu și rolul esențial al Sfântului Iosif
- Pr. Adrian Cherhaț: Mintea supusă păcatului, care scornește aberații, nu poate coexista cu rațiunea credinței
- CINE NE VA DESPĂRȚI? Meditația PS Claudiu la Duminica a V-a după Paști
- În acest mileniu se stabileşte pe pământ Împărăţia lui Cristos
Adaugă comentariu nou