REVOLUŢIA PIRAMIDELOR

ISTORIC: Istoria Egiptului a început cam prin anul 3.000 Î.H. Istoria creştinismului este strâns legată de istoria acestei ţări. Egiptul a fost cucerit pe rând de Alexandru Macedon, de arabi, de perşi, romani şi englezi. A fost actor în toate războaiele arabo-israeliene: 1948, 1956, 1967,1973.

Cucerirea independenţei faţă de Regatul Unit şi naţionalizarea Canalului Suez au făcut mai vizibil Egiptul pe scena politică mondială. Egiptul a fost, în secolul XX, pivot al intereselor americane în Orientul Apropiat. De asemenea, Egiptul face parte din Liga Arabă, al cărei sediu îl găzduieşte la Cairo.

Preşedintele Mubarak conduce ţara din 14 octombrie 1981. El a fost pilot de aviaţie, cu studii la Academia Militară “FRUNZE” din URSS. În armata egipteană a ajuns la gradul de general.

Egiptul este o republică semiprezidenţială în care puterea executivă este exercitată de guvern şi preşedinte. Din punct de vedere religios, populaţia este musulmană. Este permisă poligamia, iar discriminarea religioasă este o constantă a regimului. Statul este secular. populaţia ţării are cea mai mare rată de creştere din lumea arabă şi numară 78,5 milioane locuitori, din care 80 % sunt musulmani, iar 17 % copţi (creştini).

Egiptul este prima ţară arabă care a încheiat pace cu Israelul - Pacea de la Camp David din 1978). Analizând câteva aspecte economice se desprind o serie de concluzii.

Inflaţia la sfârşitul anului 2010 a fost în scădere, de la 11,7% în 2009 la 10,7 % în 2010.

Ritmul de creştere al economiei a avut în anul 2010 o medie de 5,5 %. Ritmul de creştere a economiei în ultimii 3 ani a avut o medie de 7 %. Ca şi Tunisia, Egiptul a fost asistat de FMI, iar după 3 ani de asistenţă, ambele ţări au fost date exemplu. Egiptul este mare importator de produse agricole. Uniunea Europeană este cel mai important partener economic al Egiptului. Există un proiect de racordare a Egiptului la gazoductul NABUCCO cu scopul de a furniza gaze Uniunii Europene.

CAUZELE REVOLUTIEI

- tensiunea socială din campania electorală;

- modul defectuos în care s-au desfăşurat alegerile;

- încercarea lui Mubarak de a asigura succesiunea prezidenţială a fiului său, Gamal. Această soluţie nu este susţinută nici de partidul lui Mubarak şi nici de armată.

- Limitarea libertăţii presei.(Criticarea preşedintelui se putea condamna cu închisoarea).

- Precedentul Tunisian.

INIŢIEREA CRIZEI: La 28 noiembrie şi la 05 decembrie au avut loc alegeri pentru desemnarea celor 518 parlamentari.

SCENA POLITICĂ ŞI REZULTATUL ALEGERILOR:

- Partidul Naţional Democrat - principala forţă de susţinere a lui Hosni Mubarak, a obţinut 420 de locuri, cu 90 mai multe decât în alegerile precedente.

- «Fraţii Musulmani» – în primul tur, nu au câştigat nici un loc. Ei au hotărât să nu participle la turul doi. La alegerile precedente, au avut o pondere de 20 %.

- Alte şapte partide au obţinut în total 16 locuri, dar nici unul dintre ele nu a reuşit să atingă pragul de5 % care le-ar fi permis să-şi desemneze un candidat la funcţia de Preşedinte la alegerile prezidenţiale din 2011. Aşadar, la alegerile prezidenţiale din 2011 putea să participe doar Hosni Mubarak. «Fraţii Musulmani» au cerut dizolvarea Parlamentului şi organizarea de noi alegeri, cerere căreia Mubarak nu i-a dat curs.

ACTORII REVOLUTIEI :

- reprezentanţii puterii - Mubarak şi Partidul Naţional Democrat.

- Fraţii Musulmani.

- Armata.

- Tineretul.

- Mediul politic internaţional.

SLOGANURI : - În general au vizat revendicări ale drepturilor civile. Au lipsit lozincile de natură religioasă, fundamentalistă. Multe lozinci au cerut plecarea Preşedintelui Mubarak.

DESFĂŞURARE; Dinamica şi fizionomia evenimentelor nu scoate în evidenţă fapte specifice. Evenimentele au izbucnit în Capitala ţării, după modelul European al revoluţiilor. Liderul revoluţiei este şeful opoziţiei care, nu întâmplător, nu era în ţară la izbucnirea evenimentelor.

Starea de asediu a scos armata în stradă, dar ca toate armatele, a coalizat repede cu protestatarii. Peisajul străzii este o combinaţie de protestatari şi tancuri, în deplină armonie. Preşedintele Mubarak, având susţinerea evreilor. se încăpăţânează să rămană la putere. Violenţa, jafurile şi distrugerile au cuprins strada.

SUA, având o altă viziune asupra Orientului Apropiat decât în timpul lui Bush, dovedeşte prudenţă, echilibru şi cere reforme politice. Important este semnalul dat de “Fratii Musulmani„ de a nu avea intenţia de a introduce fundamentalismul Islamic.

CONSECINŢE ASUPRA ROMÂNIEI. Turismul românesc în Egipt a înregistrat în anul 2010, o scădere faţă de anul precedent, dar tot a reuşit să ajungă la 45.000 de vizitatori ai Piramidelor. Este posibil ca interesul turistic pentru Egipt, ca de altfel pentru tot nordul Africii, să scadă dramatic.

Tensiunea socială din România, cu siguranţă va avea alt curs după acest şir de revoluţii care sunt în curs şi cu siguranţă, vor inflama multă lume, ca şi cele din 1989. Sub ochii nostri se naşte o lume nouă. E mai bine să o influenţăm noi pe ea, decât ea pe noi. O lume globalizată cere soluţii globale.

ISTORIA NE INVAŢĂ CĂ NU ÎNVĂŢĂM NIMIC DIN ISTORIE.

Col. (Rez) Gaftone Ioan