Revoluţiile lui Mircea Cupşa

Mircea Cupşa este de o viaţă, după părerea mea, un aventurier al ideilor, al cuvântului. Un aventurier în sensul că se „aventurează” în idei şi principii care, uneori, i-au adus multe neplăceri. Sunt unul dintre cei care-l cunoaşte foarte bine pe omul – licenţiat în drept şi filozofie – Mircea Cupşa. Ne ştim de mai bine de 55 ani. Am fost, într-o anumită perioadă a vieţii, „tovarăşi de aventuri”. Avea, în copilărie, o atracţie cu totul specială pentru invenţii şi inovaţii. Acasă, pe Tabla I din Beclean, şi-a amenajat, prin anii 60, un adevărat arsenal şi un poligon de încercare. În armată, chiar i-a fost brevetată o invenţie care, se pare, a făcut carieră. Mircea Cupşa s-a luptat şi se luptă cu sistemul. Oricare ar fi acela. Deşi este o fire retrasă, gânditoare, păstrează în suflet o credinţă profundă. Să amintesc faptul că tatăl filozofului, învăţătorul Oliver, s-a născut la Nicula, iar stră-străbunicul acestuia a donat Mănăstirii Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Nu s-a solidarizat niciodată cu regimul totalitar – comunist. Fiind elev la un liceu din Dej, a fost conducătorul unei greve politico-economice, la care au participat vreo 400 elevi, drept pentru care a şi fost exmatriculat. Deşi a terminat Dreptul şi Filozofia cu rezultate remarcabile, regimul comunist nu i-a permis să predea filozofia. A fost mutat disciplinar de la o şcoală la alta pentru a nu prinde rădăcini. La o şedinţă în Malin, la şcoală, unde participa şi secretarul cu propaganda al judeţului, Mircea Cupşa a avut curajul să se opună, cu argumente, ideologiei comuniste a învăţământului, fapt care i-a adus o nouă mutare disciplinară.
În anii tinereţii cutreiera de unul singur pădurile şi munţii, s-a împrietenit prin Munţii Ţibleşului cu urşii, a făcut volei de performanţă, totul ca o sfidare la adresa regimului comunist. Fiind un Guevara al oraşului Beclean, a fost conducătorul revoluţiei din decembrie 1989, ajungând senator al României, participând în comisia care a anchetat evenimentele din iunie 1990. Dezamăgit de devierile de la ideile sale a demisionat şi din Senat, apoi şi din funcţiile politice şi administrative avute la nivelul judeţului.
Nemulţumit de viaţa politică, Mircea Cupşa s-a retras în universul ideilor, în lumea cărţilor. Scrie şi publică, nu atât cărţi de filozofie politică, peste zece la număr, ci şi poezie.
În „Manifestul democraţiei valorice”, o carte de căpătâi a autorului, autorul încearcă să deconspire principalele vicii ascunse ale democraţiei reprezentative, democraţie care, în esenţa ei, este o formă mai mult sau mai puţin mascată de dictatură a dreptei, adică este o formă de dominaţie a unei minorităţi nonvalorice, deţinătoare de capital parazitar şi de varii privilegii. Ca urmare a ideilor sale originale, American Biographical Institute Inc din SUA, North Carolina l-a captat ca membru al acesteia. Cum spuneam, Mircea Cupşa scrie şi participă la dezbateri de tot soiul: politice, filozofice, civice etc. Participând la o dezbatere despre „Rezistenţa prin cultură la totalitarism”, am reţinut un interesant punct de vedere: „Rezistenţa prin cultură la totalitarism a fost iluzorie. Nu a existat o rezistenţă prin cultură. Oamenii de cultură sunt de bună intenţie, dar în momentul în care omul de cultură devine „animal politic” nu are armele cu care să-l învingă pentru că nu are nici cunoştinţele, nici deprinderile pentru a se bate cu un asemenea mecanism politic”.
Urmărind viaţa filozofului şi juristului Mircea Cupşa parcă vizionezi un film al principalelor schimbări din România ultimilor 6-7 decenii. Astăzi, prin Beclean, la orele amiezii, se plimbă un om elegant, de o mare sobrietate, cu gândurile aproape de viaţa celor mulţi. „Ciocoimea nouă” nu are loc în inima acestuia.