„România mea nu mai există”

Să recunoaştem că este un titlu de carte contrariant şi curajos şi neaşteptat pentru rutina bleagă a zilelor noastre. Adică a multora dintre noi.
Volumul a apărut la Editura Eikon, Cluj-Napoca, în colecţia „Devoratorul de presă”, semnat de Daniel Săuca. Cine este autorul (pentru cei mai puţin vizaţi)? Are „la activ” numeroase colaborări la revistele din arealul românesc şi de peste hotare, cărţi de poezie şi o perseverentă activitate ziaristică (începând cu 1992) la Zalău. Din 2007 este preşedintele Asociaţiei Jurnaliştilor din Sălaj, iar din 2010, directorul Centrului de Cultură şi Artă al Judeţului Sălaj. Deopotrivă, i s-a încredinţat funcţia de redactor şef al revistei de cultură „Caiete Silvane”, ajunsă acum la al 85-lea număr. Deci, fără nici o rezervă: o adevărată personalitate a climatului cultural actual (şi când te gândeşti că are doar 39 de ani).
Cartea aceasta a rezultat dintr-o selecţie a editorialelor sale din cotidianul „Magazin Sălăjean” de la Zalău (perioada 2009-2011). Am parcurs-o urmărind măsura în care textele motivează titlul. Cred că sunt edificatoare secvenţele şi titlurile pe care le înşir mai jos:
*„(…) o ţară în care clasa politică (…) şi-a dovedit incompetenţa(…)”
*„ (…) o ţară talibanizată manelist, de sus până jos şi veceversa.”
*”Votările de duminică au dezvăluit, dacă mai era cazul, o Românie putredă.”
*„M-am săturat de republica „semi” ca şi de toată bulibăşeala ce bântuie în ţara noastră.”
*„Lichelele au ajuns eroi” – titlu de text.
*„Adică, în ţară e bine, Guvernul lucrează, numai nenorociţii de moguli fac pe tâmpiţii.”
*(…) neîncrederea societăţii creşte, ducând la consolidarea unui fond general de suspiciune în capacitatea şi voinţa autorităţilor de a asigura buna guvernare a ţării.”
*„(…) s-a desfăşurat a şasea ediţie a Festivalului naţional de bătut toaca. La câtă jale e în ţară (ţara noastră?), poate ar merita ca acest festival să aibă loc în fiecare zi.”
*„Sunt convins că în ţară nu va exista dreptate până când, de pildă, Statul (ce expresie vagă !) nu va retroceda ce a furat.”
*„(…) nici în acest an 1 Decembrie nu a arătat a sărbătoare naţională.”
*„Să fie ţara asta plină de manelişti, vadimi, otevişti, etnotevişti, care votează doar pe bază de pungi cu ulei, zahăr, rişcaş şi portocale?...”
*„ Şi de ce aţi ajuns să urâţi această ţară ?”
*„ Şi nu cred că istoria (tradiţiile) României merită aruncate la gunoi în numele unei declamaţii (ce pare credibilă pentru mulţi) de genul „absorţia fondurilor europene”.
*„(…) România mea nu mai există. Ca şi pentru toţi cei care au luat drumul bejeniei. E clar de mult: nu mai suntem o societate „tradiţională”. Ştiu, şi discuţia asta e veche. Oricum, „România tradiţională” a devenit obiect de muzeu.”
Eu sunt convins că scriitorul Daniel Săuca are dreptate. Dar dumneavoastră ?