ROMÂNIA NOUĂ din 1935. Rebeliunea din comuna Șanț

În numărul 55 al „ziarului politic independent” „România Nouă”, director Zaharia Boilă, (an. III, din 12 martie 1935), citim articolul, semnat cu inițialele „I. G.”, „Rebeliunea din comuna Șanț, jud. Năsăud”, cu subtitlul „Un proces interesant la Tribunalul din Biatrița”. Este vorba de procesul locuitorilor din această localitate, acuzați de rebeliune. Completul a fost format din: Ștefan Berariu, președinte; dr. Nicolae Tintu, judecător; Frideric Suhobochei, procuror, și Titus Belteag, grefier. Cititorul trebuie să știe că averea celor 44 comune grănicerești din ținutul Năsăudului se administra la acea dată în baza legii XIX din 1890, „parte în mod individual de către fiecare comună, parte în mod cumulativ, prin direcțiunea silvică Bistrița”. Pentru exploatarea averii administrată în mod cumulativ, „a fost înființată în 1925, cu consimțământul tuturor comunelor grănicerești, ca coproprietate în indiviziune, o instituție de exploatare în regie proprie a pădurilor, averilor de mai sus, numită Soc. „Regna”, care, în timpul crizei din anii 1930-31, începând a lupta cu mari greutăți financiare, valoarea lemnului reducându-se simțitor, s’a hotărât în 1932 lichidarea ei, ceea ce s’a și întâmplat. […]/ În 1933, cu consimțământul comunelor proprietare, a fost însărcinată cu exploatarea mai departe a averilor de mai sus: Casa Autonomă a Pădurilor Statului (CAPS), adecă a acelor păduri, cari erau administrate cumulativ. În cursul anilor 1930-33, din cauza unor propagande deplasate, a apărut în ținutul grăniceresc o mișcare potrivnică administrației cumulative a pădurilor celor 44 comune grănicerești, care a adus, în toamna anului 1933, în comuna Șanț, la acte de nesupunere și dezordine” scrie autorul articolului.

Astfel, în comuna Șanț, în 15 octombrie 1933, inculpații: „Simeon Filipoiu, Sângeorzan Pavel, Sângeorzan Gavrilă, Clar Manuilă, Sângeorzan Florean, Bindiu Ioan, Popârțac Iosif, Pop Pantelimon, Ticșa Mihai, Schuller Iosif, Cotu Nicolae și Timofteiu Grapini, toți locuitori în comuna Șanț […], profitând de faptul că populația era adunată, ca în toate Duminicile, lângă biserică, au ținut cuvântări agitatoare, îndemnând locuitorii […] să nu se supună mai mult dispozițiilor cuprinse în jurnalul Consiliului de miniștri, privitor la administrarea și exploatarea pădurilor grănicerești, administrate cumulativ prin CAPS. Ca urmare, la 17 Oct. 1933 mai multe sute de locuitori din Șanț, conduși de Simeon Filipoi și ceilalți, s’au dus în pădurile menționate […], unde au ocupat hotarele acestor păduri, marcând semnele de hotar pe copaci și declarându-le defalcate. Inculpații, se arată în continuare, au constituit în mod ilegal și fără aprobarea nimănui din sânul lor o Asociație de exploatare a acestor păduri, sub conducerea lui Simeon Filipoi, ca președinte, Nicolae Cotul și Mihăilă Ticșa, ca membri, și sub pretext că organele silvice nu-și fac datoria și nu înfrânează delictele silvice, au numit ei singuri pădurari, anume pe: Florea Cotul, Tănase Cotul, Pamfil Sângeorzan și Florea Grapini, cu un salar lunar de câte 500 lei”. Apoi, au făcut un memoriu către Prefectura Bistrița să li se aprobe exploatarea mai multor metri cubi de lemne pentru trebuințele populației sărace. Întrucât, de la prefectură n-au primit la timp răspunsul la acel memoriu, „rămânând chestiunea de mai sus în studiu”, inculpații Simeon Filipoiu, Nicolae Cotul și Mihai Ticșa „au început din nou a agita populația […] și au hotărât să-și ia fiecare partea de lemne ce i se cuvine, ceea ce urma să se întâmple în ziua de 23 Ianuarie 1934. Dar organele jandarmeriei au intervenit și au ridicat pe inculpați, iar îndeplinirea hotărârii lor fiind zădărnicită, populația a renunțat la planul de mai sus”. Șănțenii au fost apărați de avocații: dr. Tudor Dan și dr. Ferdinand Fuchs. Deși, în pledoariile lor, aceștia au căutat să arate nevinovăția șănțenilor, completul de judecată a pronunțat următoarea sentință: „Condamnă pe acuzații Simeon Filipoi, Ticșa Mihai și Nicolae Cotul, vinovați de rebeliune, la 1 lună închisoare și câte 1 mie de lei, transformabilă în câte 20 zile de închisoare corecțională, obligându-i totodată a achita și cheltuielile penale. Apărarea a declarat apel împotriva sentinței de condamnare”.

Dura lex, sed lex!

                                                                               Icu Crăciun