Românul şi sasul la târg…

Contactul românilor cu populaţia svăbească a fost interesant şi de obicei benefic. Ordinea, simţul gospodăresc, onestitatea, aplecarea spre tehnică şi inventică au fost elemente deosebite, demne de a consolida ceea ce aveam ca daruri de la Dumnezeu. Îmbrăcămintea de pildă, aşa numitele „haine nemţeşti”, mai strâmte, potrivite unei munci de birou sau tehnice, nu au înlăturat portul nostru popular cu haine largi, ce înlesneau transpiraţia omului ce trudeşte mai ales la câmp, dar au alungat pe încetul îmbrăcămintea orientală cu exces de material, exemplu clasic fiind şalvarii şi caracterul bufant al vestimentaţiei în general.

Obiceiul de a planta pomi fructiferi şi a te hrăni din ei, obiceiul de a lăsa la câmp căruţa cu ustensile agricole, casa deschisă fără teamă de furt au prins bine. Neamţul (respectiv saşii) veniţi din vestul Germaniei şi mai ales din Luxemburgul de azi (unde s-au cam şi întors în a doua jumătate a secolului al XX-lea)) erau consumatori de cartofi (cartofelplanz), rămaşi multă vreme astfel cu renumele de „mâncători de cartofi”. Românul mai făcea haz însă de o oarecare naivitate a sasului, poate nativă, în timp ce românul, mai nevoit a supravieţui în faţa unor forţe ostile şi superioare ca forţă, folosea minciuna cu pricepere şi folos, în timp ce neamţul e atât de cinstit încât spunea şi ceea ce noi am ascunde. Aşa avem de pildă o anecdotă „Neamţul şi românul la târg”.

Sasul are o vacă de vânzare şi românul ar vrea să cumpere una. Cumpărătorul cercetează cu atenţie animalul după ce i-a spus sasul preţul şi obiectează că e prea scumpă.

-Mare, mare de tot preţul şi vaca dumitale e mică .

-Mică, dsigur, dar dacă e bătrână, n-are cum să fie mare.

Se mai învârte românul pe lângă dobitoc şi obiectează:

-Bătrână, desigur şi cred că şi mânâncă mult.

-Nu , deloc, nu mănâncă, fiindcă n-are dinţi.

-Mda…mormăie românul . Şi e slabă. Slabă de i se cam văd coastele.

- E slabă fiindcă-i bolnavă.

În urma unui astfel de dialog , e lesne de închipuit preţul la care s-a perfectat tranzacţia. Dacă se va fi perfectat vreodată.