Şansa de a deveni francez

Un băieţel arab intră pentru prima dată într-o şcoală din Franţa.

-Mon petit! (micuţule), zice doamna institutoare, cum te cheamă pe tine?

-Mohamed! spune miculul şcolar.

-Ei, cum aşa? În Franţa toţi copiii sunt francezi, indiferent de unde vin. Uite, numele tău va fi Jean-Francois! Vrei?

-Da! Spuse “copainul”, înroşindu-se de bucurie. Vreau!

Băieţelul s-a bucurat foarte mult în sine, fiindcă de multă vreme, de când ieşise pe strada lor, îi invidia pe copiii francezi şi ar fi vrut să fie ca ei. Ce bucurie să le spună că are un nume de adevărat francez şi nu ăsta care-l avea şi nu spunea mare lucru între copiii din Franţa!

Când soseşte acasă, mama îi urează:

-Bine-ai venit, Mohamed!

-Mămică, eu nu sunt Mohamed. Eu sunt Jean-Francois. Aşa mi l-a pus doamna institutoare şi vreau să-l port de acum înainnte.

-Dar nu ţi-e ruşine, pui de năpârcă ce eşti?- izbucni mama plină de furie. Noi ţi-am dat cel mai frumos nume ce se dă arabilor, al profetului, singurul nostru profet şi tu dai cu piciorul în aşa bunătate de nume.?

Pe loc, mama-i cârpeşte câteva palme sănătoase pe când intră în casă şi tatăl, căruia mama-i explică ce s-a întâmplat cu copilul lor la şcoală şi-i zice:

-Dă-i şi tu câteva neruşinatului!

Se apucă bărbatul şi-l cotonogeşte cum poate pe fiul lor, ca un bărbat. Băieţelul nu zice nimic, grozav de mirat de toate cele ce i-au venit peste cap, dar care nu-i pot întuneca marea lui bucurie: el e francez, Jean- Francois!

Intră a douazi în clasă şi doamna îl vede cu vânătăi şi cam într.un hal fără hal:

-Dragule, dar ce-ai păţit?

-Doamnă, doi arabi m-au bătut, fiindcă eu sunt francez!