Se uneşte dreapta?

În momentul de faţă dreapta românească se află într-un punct crucial, alegerile europarlamentare şi cele prezidenţiale din 2014 bat la uşă, iar dreapta trebuie să-şi precizeze drumul, ori merge unită la bătălia alegerilor, cu şanse reale de victorie, ori merge fărâmişată de atâtea orgolii şi în acest caz va ajunge într-un pnct mort.
Să vedem ce spun actorii politici ai dreptei. PNL, acum, nu mai este un partid de centru-dreapta, cel puţin în practică. Crin Antonescu nu este de nici o culoare, singura lui stare de a fi, singura lui direcţie, este să ajungă cu orice preţ pe fotoliul prezidenţial. Restul nu contează, cu excepţia îndestulării propriilor baroni locali, pârghie esenţială pentru menţinerea sa la conducerea partidului. Chiar dacă PNL se retrage de la guvernare, ceea ce este puţin probabil, sau este scos de acolo, ceea ce de asemenea nu se întrezăreşte, acest partid este un paria pe bulevardul dreptei şi mulţi dintre votanţii săi vor apuca alte culoare ale dreptei.
PDL are ambiţii nemăsurate, Vasile Blaga o face pe mentorul dreptei româneşti, veniţi să vă înghiţim noi prin fuziune-absorbţie şi gata, ne-am unit sub sceptrul blagian. Numai că nimeni nu se înghesuie să fie înghiţit de PDL, un partid încă nereformat în ciuda eforturilor lăudabile ale grupului Macovei. Partidul acesta cu 15-17% intenţii de vot, este rupt în două, Blaga nu controlează tot partidul, cealaltă jumătate gravitează în jurul Elenei Udrea, a lui Emil Boc şi a reformiştilor din gruparea Macovei.
Partidul Forţa Civică al lui Mihai Răzvan Ungureanu a ajuns la 6-7% cu tendinţă de creştere uşoară şi constantă, acum întărită şi cu grupul liberal Chiliman, şi împreună cu ţărăniştii avocatului Pavelescu formează Alianţa Da care poate juca un rol deosebit în economia voturilor.
Mişcarea Populară, cu sprijin prezidenţial, se învârte la 5% din preferinţele electoratului şi este în uşoară creştere, împreună cu Alianţa Da ar putea ajunge la 15-18%, constituind o adevărată forţă.
Dreapta românească trebuie să se trezească dacă doreşte o şansă reală de câştig, la viitoarele alegeri din anul următor. Trebuie organizată o masă rotundă cu toate partidele, să se vadă poziţionarea fiecăruia, să se treacă rapid la negocieri reale şi nu de dragul imaginii, trebuie ajuns la un numitor comun, să se treacă la depăşirea identităţii de partid şi să se ajungă la un proiect unic, la liste comune şi un candidat unic, care să fie acceptat de majoritatea membrilor din toate partidele dreptei, nu doar din PDL. Candidatul dreptei unice pentru prezidenţiale se va alege între MRU, Emil Boc şi Cătălin Predoiu. Dacă aceştia candidează separat, niciunul nu are nici o şansă în faţa lui Victor Ponta care vine cu electoratul său specific.