Seismograful valorilor literare în cronicile lui Mircea Daroși

Pe lângă cele trei volume de critică literară publicate până în prezent sub genericul  : ,,Cronici literare ”, ,,Radiografii literare ” și ,,Caligrafii literare ”, Mircea Daroși a scos recent de sub tipar  cel de-al patrulea volum pe care îl intitulează ,,Ecouri literare”. Privite în ansamblul lor, toate cronicile sale sunt deschideri spre frumusețea cuvântului scris. Critica  literară a scriitorului și dascălului în adevăratul sens al acestei profesiuni nobile, nu este o traducere și retraducere a narațiunii, ci o pătrundere în adâncul creației. Abordările din aceste cronici sunt măsura discursului critic prin justețea sa. Mircea Daroși se apleacă asupra volumelor pe care le citește cu drag, înțelegere și pasiune, precum o face dascălul cu învățăceii săi. Autorii acestora nu sunt „terorizați” cu pretenții filozofale, ci îndrumați, analizați și sfătuiți, precum ai așterne peste tine o hermină călduroasă. El insistă prin cronicile sale asupra structurii sistemelor de istorie literară atunci când abordează cu predilecție genul liric sau epic. Prin analiza poeziei „La moartea lui Neamțu“ de Mihai Eminescu, criticul Mircea Daroși îi readuce în actualitate pe  harnicii istorici literari Teodor Tanco, Ironim Marțian și în special Nicolae Trifoiu, alături de Octavian Ruleanu, Gavril Istrate și Gheorghe Pleș, care s-au ocupat în mod deosebit de acest subiect.  Feldrihanul Ioan Neamțu, căruia Eminescu i-a dedicat  poezia amintită, a intrat în galeria amicilor bistrițeni și năsăudeni ai poetului nostru național. Este vorba de Aurel Mureșanu, Paul Tanco, Constantin Moisil, A.P. Alexi, Ion Ciocan, Grigore Silași Veronica Micle. Abordarea Limbii Române pe care o consideră „comoara sufletului nostru”, autorul tratează subiectul pornind de la o zicere a poetului Nichita Stănescu, și de la binefacerea dumnezeiască că această comoară a încolțit și dezvoltat într-un spațiu carpato-danubiano-pontic dăruit de Dumnezeu. Întregul articol este practic un poem în proză în care autorul ne amintește de Enăchiță Văsărescu, George Coșbuc și Eminescu. Așa cum se știe, Țara Năsăudului a fost și este un mare centru de cultură. Aici până și podurile de lemn acoperite sunt adevărate „instituții culturale“. Sunt amintite podurile de la Coșbuc,  Nepos și Ilva Mare. Cronicile sunt analize pertinente referitoare la subiect, mesaj, stil și mai ales la domeniul și constituirea științifică a esteticii. Mircea Daroși distinge, în analizele sale, două tipuri de estetică. Aceste tipuri se regăsesc în cărțile de poezie și proză supuse unei analize competente. Descoperim cronici la cărțile semnate de Gavril Istrate, Al. Florin Țene, Emil Bălai, , Eugen Albu, Teodor Ardelean, Aurel Podaru, Pavel Dan, Ioan Pintea, Nichita Stănescu, Liviu Rebreanu, Dora Alina Romanescu, Ionuț Țene, Menuț Maximinian, dar citim cu plăcere pagini scrise cu profesionalism despre Teatrul românesc (Icu Crăciun), ritualuri folclorice, obiceuri de pe Valea Someșului, sentimentele omenești, lada de zestre a spiritualității noastre, limba română, religie etc. Cartea fiind o policromie a valorilor spirituale românești. Astfel, suntem în măsură să afirmăm că acest volum apărut în condiții grafice deosebite este de fapt o continuă meditație asupra istoriei culturii românești în contemporaneitate și rosturile acesteia în societate. Umanist profund, Mircea Daroși se înscrie în literatura noastră ca un critic și istoric literar al esențelor luminoase și al sensurilor majore ale culturii române.

AL. Fl. Țene