Semnificatiile si portul vesmintelor bisericesti

Vesmintele liturgice sunt obiecte de cult, ele fiint purtate si pastrate cu multa evlavie si grija. Biserica Ortodoxa prescrie liturghistilor vesminte speciale in timpul savarsirii sfintelor slujbe, iar mai ales la Sfanta Liturghie, atunci cand fiecare cleric imbraca toate vesmintele treptei sale.

La inceput, nu se putea vorbi de o diferenta prea mare intre vesmintele zilnice purtate de catre credinciosi si cele purtate de catre clerici. De-a lungul secolelor, Biserica a stabilit tipul special de vesminte liturgice. Astfel, daca la inceput categoria de vesminte bisericesti au inceput sa se deosebeasca de celelalte prin calitate si o cromatica specifica, mai tarziu, ele au fost impodobite si prin imprimarea pe ele a semnului Sfintei Cruci, precum si a diverselor alte broderii.

Este probabil ca multe persoane sa se fi intrebat si asupra motivului pentru care preotii ortodocsi imbraca anumite haine cu caracter specific, de ce acestea difera de la un rang la altul, precum si de la un eveniment la altul, dar mai ales care este rolul atat de special pe care aceste obiecte il poarta.

Epitrahul – vesmant obligatoriu la o slujba

In cadrul slujbelor divine, diaconul imbraca trei vesminte, mai exact: stihar, orar si manecute, preotul cinci: stihar, epitrahil, brau, manecute si felon sau sfita, iar arhiereul poate imbraca sapte vesminte, respectiv: stihar, epitrahil, brau, manecute, omofor mare si mic, sacos si mantie, dar si o serie de insigne sau ornate – bendinta, engolpion, mitra, cruce sau carja.

Stiharul este un vesmant de dimensiuni mai lungi, cu manecile largi, care reusesc sa acopere intregul corp. La diaconi, stiharul simbolizeaza stralucirea si curatenia spirituala specifica ingerilor. La preoti, va avea un alt simbolism, respectiv cea de stralucire a lui Dumnezeu si viata vrednica de admiratie, cea pe care trebuie sa o posede cel care il va imbraca, iar la arhierei, stiharul aminteste de luminarea si curatia lui Hristos si a ingerilor.

Orarul prezinta forma unei fasii inguste, realizate din stofa, vesmant cu specific treptei diaconesti. El are rolul de a simboliza firea cea nevazuta a ingerilor.

Manecutele au fost purtate la inceput doar de catre cei care aveau calitatea de arhiereu. Folosirea lor de catre preot si diacon a fost generalizata mai tarziu, abia in secolele XV-XVII. Sugereaza puterea divina, care da putere slujitorilor Sai. In limbajul popular, epitrahul mai poarta denumirea si de patrafir, care nu este altceva decat un orar diaconesc, trecut prin jurul gatului, cu capetele in jos. Este vesmantul cel mai des utilizat de catre preot, vesmant fara de care nu s-ar putea savarsi nicio slujba. El simbolizeaza puterea harului dumnezeiesc, care se pogoara asupra preotului, vesmant fara de care nu s-ar putea realiza nicio slujba.

Braul este cel care aminteste de stergarul cu care Mantuitorul S-a incins in seara Cinei cele de Taina, atunci cand a avut loc spalarea ucenicilor.

Felonul este haina rosie, cu care Hristos a fost acoperit, in semn de batjocura, in timpul patimirilor si pentru care ostasii au aruncat sorti.

Omoforul mare, ce se poarta in jurul gatului, se imbraca doar la inceputul Sfintei Liturgii, pana la apostol, atunci cand este inlocuit, pentru restul slujbei, cu omoforul mic. Mai exista si sacosul care se aseamana destul de mult cu stiharul, insa este mai scurt si are manecile mai scurte. Semnificatia sa este una similara cu cea a felonului, intrucat aminteste de cainta si smerenie.

Mantia este un vesmant lung si larg, precum o pelerina, avand pe laturi foarte multi plii. Se incheie la gat si jos, in fata. Arhiereul imbraca mantia doar la slujbele in care nu poarta stahir si sacos.

Culorile si diversitatea vesmintelor preotesti

Intocmai cum fiecare vesmant prezinta un simbolism propriu, tot asa exista si anumite culori, care au anumite semnificatii. Acestea sunt utilizate, in general, sub forma unor sase culori liturgice: alb, rosu, auriu, verde, albastru si purpuriu. Avand o semnificatie liturgica, la unele sarbatori, se clasifica in mai multe vesminte preotesti culori.

Albul reprezinta curatenia si puritatea luminii harului divin, iar vesmintele in aceasta culoare sunt imbracate la Praznicele Botezului Domnului, Schimbarii la Fata si Invierii. Rosu inchis si purpuriul face trimitere la sangele Mantuitorului, varsat pe Cruce, dar si la sangele martirilor, ele fiind imbracate la sarbatorile care cinstesc pe sfintii martiri, la Craciun sau la Inaltarea Sfintei Cruci.

Negrul este culoarea destinata, in mod traditional, slujbelor funebre. Este o culoare data mai recent in vesminte si are rolul de a simboliza pocainta si intristarea.

Pe piata din Romania, unul din cei mai recunoscuti producatori de vesminte preotesti este Crilovic. Pentru cei care sunt in cautarea unui partener de incredere in astfel de comenzi, acesta va continua sa isi mentina locul de lider pe aceasta nisa. Cu pricepere, dar si daruire, va crea vesminte deosebite si inalt calitative.